Mai ţineţi minte discuţiile purtate înainte de 1989 la gura sobei sau între două pahare de vin, atunci când subiectul flecărelilor lâncezea printre telejurnale şi filme vietnameze? Invariabil se ajungea la fascinantul studiu de caz "Ce s-ar întâmpla cu Bacăul nostru dacă s-ar rupe barajul de la Bicaz?" La mai bine de trei decenii, avem un răspuns (!) la această teribilă angoasă, citind dintr-un interesant articol al ziarului Adevărul:
"În
anul 2010, Institutul de Studii şi Proiectări Hidroenergetice Bucureşti, a
realizat un studiu pentru stabilirea zonelor inundabile în caz de avariere sau
debite în regim natural catastrofal. Pentru barajul de la Bicaz s-au presupus trei ipoteze, respectiv o
avariere a barajului pe 25% din înălţime (24,4 m) şi 25% din lăţime (50 m);
avariere pe 50% din înălţime (48,9 m) şi 50% din lăţime (100 m); avariere pe
75% din înălţime (73,3 m) şi 75% din lăţime(150 m). În ipoteza unei catastrofe la acumularea de
la Bicaz, cu breşă de 75% pe lăţime şi înălţime, unda ar parcurge distanţa de
260,7 km, până la confluenţa cu Dunărea, în 12 ore. La lacul Bâtca Doamnei
(intrarea în Piatra Neamţ), unda ar ajunge în 32 de secunde, iar la CHE Bacău
în 147 de secunde. Calculul ipotetic pentru înălţimea valului produs, la 75%
avariere, este estimat la 60 de metri în aval de barajul Bicaz, iar înălţimea
undei de viitură ar scădea treptat, ajungând la 19,5 metri (Bâtca Doamnei
-Piatra Neamţ), 8,3 metri (de la Lilieci până la Baza de agrement Bacău), iar
la confluenţa cu Dunărea - 5,42 m."
Acum m-am liniştit în sfârşit. Nu mai fac comparaţii fără rost cu viteza valului tsunami la Fukushima, sau cu viteza sunetului prin gaze ori lichide. Nu iau în calcul rolul de redresare al lacurilor hidroenergetice din aval de marea realizare hidrotehnică. Nu mai adaug vreun coeficient de corecţie dat de inerţia lichidului vital sau de particularităţile geomorfologice ale Văii Bistriţei, pe cei 93 de kilometri care mă despart de acest hazard hidrologic cu final rupt din 100 Greatest American Movies. Încep să urăsc aritmetica cu numerele ei raţionale cu tot şi îmi notez în agendă să-l sun mâine dimineaţa pe Stephen Hawking...
Conform "specialiștilor" viitura ar ajunge la Bacău în 147 secunde. Adică s-ar deplasa cu peste 2200 km/h. Deci o să auzim vuietul apei abia când aceasta trece printre (sau prin) Mărășești și Tecuci. Asa o fi, dacă zic "experții".
RăspundețiȘtergereÎmi amintesc că motivaţia construirii "salbei de 12 microcentrale" pe Bistriţa era să spargă valul de fugă în aşa fel încât la Bacău nici să nu se ştie că barajul a avut probleme... Apocalipsele sunt la modă şi e bine să-l sunaţi pe Stephen Hawking. Puneţi pe blog răspunsul lui să ştim şi noi cum e să înotăm cu 2.200 km/h până la Galaţi.
RăspundețiȘtergereFoarte corect, Lucian! O noua inventie a „expertilor” bucuresteni: valul supersonic!!! Vorbind serios acum, la un astfel de studiu tine oare cont cineva de colmatarea lacului? Adica, la ora actuala, de facto, adancimea maxima a lacului, in zona barajului (care a fost de cca. 110 metri) a scazut cam la jumatate (in jur de 60 metri). Drept urmare, cantitatea de „lichid vital” (vorba autorului) acumulata in amonte de baraj este mult, mult redusa. Sa dea Dumnezeu sa nu devina realitate acest scenariu apocaliptic, pentru ca ne vom plimba cu barca, cu siguranta, prin fata la „Decebal” (nu la adancimi de 8 metri, vorba „expertilor”, dar suficient sa nu dam cu vasla in asfalt).
RăspundețiȘtergere