O
idee cam trăznită: ce ar fi să încercăm împreună conturarea unei hărţi mentale
a Bacăului de dinainte de 1989? Pentru acest mic experiment cartografic temporal-afectiv
ar fi nevoie de ajutorul cititorilor mei: precizarea unor obiective/evenimente/stări care nu mai există în prezent dar care vă sunt
încă vii în memorie. Ca să sparg rapid
gheaţa şi să trimit luminiţe în „negura vremurilor”, voi înşirui primul câteva coordonate care nu s-au şters complet din itinerariile copilăriei:
Magazinul „Punguţa cu doi bani”
Fosta bază sportivă (stadion, terenuri pe zgură)
din Parcul Libertăţii
Anticariatul din dreptul Parcului Trandafirilor
(unde acum funcţionează o pizzerie „la metru”)
Bazinul cu peşti vii de la parterul micului complex
comercial de la Tic-Tac
Cinematograful „Flamura Roşie”
Anticariatul care a funcţionat lângă Teatrul
„Bacovia”
„Cuptorul de aur” de la intersecţia străzilor Gării
şi Oituz
Micropiaţa de cartier din zona gării
Sticlele cu lapte aşezate la geamurile Fabricii „Partizanul”.
La pachet cu mirosul de piei tăbăcite.
Palmierul din Parcul Libertăţii
P.S: Din motive lesne de înţeles, luăm în
considerare doar precizările cititorilor născuţi anterior deceniului 9 din secolul
trecut. Cu cât amintirile sunt mai vechi, cu atât ele devin mai valoroase…
Vă aştept prin comentariile dumneavoastră să conturăm împreună paşii amintirilor noastre.
Mos Craciun, din fostul parculet al copiiilor
RăspundețiȘtergereHe, he... Frumoasa idee... Umplem internetul cu cate putem scrie... :)
RăspundețiȘtergereFantana cu pesti (vii!) era si pe Str. Oituz, langa Scoala 19 / Al.I. Cuza.
Roxana Simcox Covrigaria de la Masini Unelte.
RăspundețiȘtergereOraselul copiilor.
Cinematograful Muncitorul si cofetaria Nufarul.
Disclaimer: nu stiu daca inca mai exista.
Gabriel Che Tutungeria de pe Str Banca Nationala, Fabrica de Oglinzi si Plafar, Pronosport linga Cinema Central, stadionul Partizanul in acel an fabulos 1983 in Divizia B, derdelusul de pe strada copilariei mele -Ardealului.
RăspundețiȘtergereStudioul foto situat vizavi de Cinema Muncitorul. Cu cata infrigurare asteptam 3-4 zile pentru developarea unui film ORWO...
RăspundețiȘtergereCeasul floral din faţa Hotelului Moldova. ..de care mai auzi in cărțile lui Tudor Opriş...cumpărate pe vremea studenției de la Anticariatul din Parcul Trandafirilor. ..Chiar. ..Cine mai are o vedere/carte poștală cu ceasul floral? Așa am vizualizat eu orașul Bacău înainte de al cunoaște personal în 1990 venind aici din" Orașul Lalelelor ascuns printre dealurile argeșene"-Pitești. ..
RăspundețiȘtergereAcest comentariu a fost eliminat de autor.
RăspundețiȘtergere
RăspundețiȘtergereCâteva amintiri „din fuga minţii”:
- „Macul Roşu” primul restaurant cu „autodeservire” cu scria pe firmă, tip „împinge tava”, aflat pe locul unde este acum Biserica Romano-Catolică „Sfinții Petru și Paul”.
- Magazinul „Coasa”, cel mai dotat magazin de „fierărie” în care nu cred să fie bărbat-gospodar care să nu fi intrat măcar o dată.
- Dispensarul de pe strada Oituz, gard cu Casa Armatei, o clădire (evident de patrimoniu) cu sobe albastre de „terracotta originală” păstrate intacte de la construcţia sa, 1920-23. Casă demolată în anul 1996.
- Marele magazin pentru copii, „Punguţa cu doi bani”, în centru, lângă agenţia CEC, devenit Intermeridian, un spaţiu imens pentru acei ani, lume de vis pentru copii, loc de teroare pentru părinţi.
- „Hala veche” – locaţie despre care se poate scrie o carte întregă.
- „Şcoala nr.1 de băieţi” aflată lîngă Teatrul de păpuşi „Licurici”, prima şcoală a Bacăului, demolată în numai patru ore ca să nu apară reacţii !
- „Pompierii vechi”, cazarma pompierilor aflată vis-à-vis de şcoala nr.1, clădire lungă cu garaje pentru maşinile roşii de intervenţie, împrejmuită cu un gard metalic de circa un metru înălţime, numai bun de odihnă şi stat la taclale dar, dacă îndrăzneai să o faci, auzeai un fluierat lung al ţignalului soldatului de gardă şi ordinul de a continua mişcarea. O pistă lungă, betonată era plină de obstacole specifice acţiunilor pompiereşri şi antrenamentele vitejilor pompieri erau adevărate „spectacole de circ”.
- „Oficiul poştal nr.1”, clădire veche, cu o podea care scărţâia de te întrebai cum rezistau oficiantele opt ore. O uşă verticală, rotativă, împărţită în patru compartimente, amintea de filmele cu Stan şi Bran care se învârteau la nesfârşit într-o astfel de uşă nereuşind să iasă.
- Grădina publică (acum Parcul trandafirilor) , cochetă, împrejmuită, avea în faţă o benzinărie de unde se cumpăra... petrol lampant cu bidonul iar la subsolul ei se afla un foarte îngrijit... „WC public”.
- „Stâlpul fatal” de pe strada Bacău – Focşani; strada (actuală Mărăşeşti) făcea un unghi obtuz cu vârful cam în dreptul actualului laborator medical, lângă poarta de intrare în spitalul orăşenesc. În vârful unghiului, chiar lângă bordura trotuarului, era amplasat un stâlp de iluminat în care, cel puţin la două săptămâni, intra câte o motocicletă sau un autoturism al cărui şofer nu „adapta viteza la condiţiile meteo” şi nu „respecta dinamica impusă de geometria terenului”, conform celor scrise de miliţieni în procesele-verbale de constatare. Geometria traiectoriei a fost adaptată prin dispoziţia doamnei prim-secretar Găinuşe Alexandrina dar, schimbarea geometriei a însemnat şi demolarea tuturor caselor care se aflu pe toată cornişa până la „dealul Grivel”, acum Cascada.
Gata, atât pentru o primă intervenţie. Domnule profesor, mi-aţi dat o ideie…
tovarăşa prim-secretar Găinuşe Alexandrina, nu "doamna"... :))
ȘtergereSa nu-l uitam pe cel mai tare vanzator de lozuri in plic( culoarea oului de rata:)) de langa ' Coasa'! Cum îl chema?
RăspundețiȘtergereSau pe Rahmil. Parcă aşa îl chema....O prezenţă insolită....Îl mai ţine minte cineva?
RăspundețiȘtergereEu îmi amintesc de un cetăţean care, (avea o problemă de sănătate) umbla şi vara cu un cojoc de blană dar, ştia o sumedenie de istorioare despre băcăuani, cunoştea viaţa fiecărui birjar al oraşului şi, mai ales, povestea despre incendiile din oraş. Îmi amintesc că răposatul Tavi Voicu a stat mult de vorbă cu el şi a scris o poveste pe care, însă, nu am văzut-o publicată. Nu ştiu cum se numea. Era un tip înalt, subţire şi prin comportamentul său bizar părea periculos dar, dacă-l abordai cu blândeţe, pentru o bere era în stare să povestească toată ziua.(Să fi fost Rahmil?...)
RăspundețiȘtergereDa, cred ca este vorba de aceeasi persoana...
RăspundețiȘtergereSigur despre Rahmil am povestit. Era fiul paznicului de la cimitirul evreiesc vechi din cartierul Cremenea şi, se pare, era "autist", fenomen nedescoperit şi definit la acea epocă. Oricum, era unul dintre simpaticii urbei, enciclopedie populară neînţeleasă şi neapreciată spre valorificare firească. Pentru unii dintre citadini era vehicul de umor: membrii formaţiei de la restaurantul Parc apelau la el pentru a interpreta refrenul "măi, măi" al unor cântece din repertoriu. Din gura lui Rahmil suna, spre deliciul consumatorilor, într-un specific "maai, maai" cu accent evreiesc. Era distractiv dar, în niciun caz umilitor! Rahmil se bucura chiar, deoarece se simţea util, făcea şi el ceva apreciat de ascultători. Băcăuanii ştiau să evidenţieze cazurile sociale şi să le protejeze pentru a supravieţui...
RăspundețiȘtergereMultumim mult pentru informațiile savuroase.
ȘtergereMuzeul de Stiintele Naturii de pe strada Karl Marx 2, demolat...
RăspundețiȘtergereAmănunte găsiţi la: http://bacauepocavol3.blogspot.ro/
Ștergererestaurantul Dinamo si cofetaria Amandina din apropiere de gara...
RăspundețiȘtergere- cofetaria Scala (unde e Starea Civila acum)...
RăspundețiȘtergere- restaurantul Randunica, pe Razboieni...
- frizeria pt.copii de pe Razboieni (Ciufulici parca ii zicea)...plus patiseria de alaturi, care mai e si acum...
- librariile...de la Gara, Orizont, Narcisa...