Angoasa
regimului comunist în privinţa libertatăţii de exprimare şi-a făcut simţită
prezenţa şi în plan urbanistic prin limitarea la maxim a spaţiilor publice.
Multe din pieţele şi scuarurile vechiului oraş au dispărut rapid, diluând semnificativ din funcţionalitatea şi vitalitatea structurii urbane
băcăuane. Paradoxal, Bacăul de astăzi a ajuns în acest fel să aibă o pondere
mai redusă a spaţiului public faţă de Bacăul antebelic…Imaginile de mai jos
surprind două exemple sugestive, puţin cunoscute în zilele noastre: piaţeta din faţa
fostului Palat al Ateneului* (unde se află astăzi micul scuar verde cunoscut sub
numele de Parcul „Alecsandri”) şi Piaţa Cristoveanu (zona din faţa oficiului de
stare civilă – detalii aici pentru articolul detaliat)
Foto: colecţia ing. Mihai Ceucă
*Palatul
Ateneului a fost ridicat sub conducerea arhitectului Gh. Sterian, devenind
pentru câteva decenii un adevărat loc atribut al culturii băcăuane dar şi punct
de referinţă al fizionomiei urbane. A fost numit de Petre Budu în revista sa „În
ore libere” (1904) un drăguţ giuvaer
arhitectonic ridicat în cinstea
zeiţei Thalia dar şi a zeului Vulcan,
ca sediu al pompierilor. Aici trupa lui Alex Leonescu va juca în 1904 „O noapte
furtunoasă” iar în 1916 George Enescu va susţine două concerte. Clădirea va fi
mistuită de flăcările unui incendiu, cel mai probabil în anul 1959.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu