Uneori timpul pare că stă pe loc... Faceţi comparaţia cu pasajul de mai jos, scris acum 90 de ani de academicianul Ion Simionescu, în capitolul dedicat oraşului Bacău...
„În afară de
şcoală, preocupări culturale nu se prea cunosc. Abia în ultima vreme, tot de la şcoală
venind, se arată o vagă speranţă de înviorare. Fiecare îşi duce traiul egoist,
material, fără să se gândească la viitorul ţării. Rar de tot, câte un conferenţiar
tulbură liniştea deplină, speriind somnul ce se lasă peste pleoapele mai mult
lenevite decât ostenite. Librăriile vând parfumuri iar lectura e strânsă la
gazetele din capitală, cele locale apărând în preajma vremii de răfuială între
cei care se duşmănesc degeaba.
Vântul dinspre munte nu învioară; răscoleşte cel mult praful din belşug, care
tulbură vederea. Totuşi atâtea s-ar putea săvârşi într-un oraş cu împrejurimi
frumoase, nod de întâlnire al bogăţiilor coborâte din munţi cu acele răspândite
pe albia lată, provenind din unirea celor mai importante râuri din Moldova!
Lipsesc trâmbiţaşii care să ne trezească din
toropeala ce ne cuprinde, într-o vreme când se cere veghere, muncă şi mai multă
dragoste de viitorul ţării, încercuită de duşmani.” (Ion Simionescu – Oraşe din Moldova, Editura „Cartea
Românească” Bucureşti, 1925, p. 22)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu