Bacăul între planul de amenajare şi master plan

     În Legea nr. 363/2006 privind aprobarea Planului de amanajare a teritoriului naţional – Secţiunea I, Reţele de transport, direcţiile de dezvoltare ale infrastructurii rutiere ofereau Bacăului o perspectivă atractivă: un adevărat nod rutier al Moldovei, traversat de o autostradă (în locul DN2, între Siret-Suceava-Tişiţa) şi 3 drumuri expres. Era vorba de rutele Bacău-Târgu Secuiesc-Braşov-Piteşti-Slatina-Craiova, Bacău-Vaslui-Crasna şi Bacău-Piatra-Neamţ-Vatra Dornei-Borşa-Cavnic-Baia Mare.

            În România, multe din strategiile de dezvoltare, indiferent de calitatea lor, devin caduce direct proporţional cu trecerea timpului. După 8 ani descoperim cu patos drumurile expres şi redesenăm political correctness reţeaua rutieră. Bacăul va fi acum legat de Braşov prin 158 de kilometri de autostradă, ne spune master planul general de transport, document care îşi propune să traseze liniile dezvoltării pentru următorii ani. Să credem sau nu? Putem spera că această autostrada va cristaliza „mugurii viitoarei creşteri economice¹” pentru un Bacău tot mai ofilit, dar care poate renaşte sub forma unui “centru logistic al Moldovei¹”, într-un viitor apropiat nouă?

            Proiectul autostrăzii Bacău – Braşov este fără îndoială viabil. O nouă şansă prin care, deocamdată pe hârtie, Bacăul şi Moldova poate începe să respire şi să aspire. Rămâne doar să fim consecvenţi. Măcar o singură dată, după decenii întregi în care nu am reuşit decât să ne erodăm credibilitatea şi speranţa într-un viitor mai bun.

Notă: ¹ - citate dintr-o argumentare recentă a unui reprezentant al clasei politice.