Fabrica "Proletarul": trecut şi prezent fără viitor inclus

       A luat fiinţă din fostele fabrici de şiac (postav) ce funcţionau aici înainte de 1945. În perioada comunistă a avut parte de numeroase investiţii care au transformat-o treptat într-una dintre cele mai mari fabrici din ţară din sectorul fire şi ţesături tip lână pentru confecţii precum şi covoare. În deceniul 7, cei 1400 de muncitori realizau o producţie în valoare de 114,4 milioane lei. Acum, cele peste 8 hectare de construcţii şi anexe industriale vor dispărea cu totul sub lama buldoexcavatoarelor, lăsând loc, mai mult ca sigur, unor investiţii de succes în versiune românească…

     Câteva repere istorice ale fabricii care în aceste zile va dispărea definitiv din peisajul urban-industrial băcăuan, nu înainte de vă invita să priviţi cu atenţie la fotografia de mai jos, făcută chiar astăzi...

    „In anul 1920 a fost infiintata in Bacau in zona Vadul Bistritei o fabrica cu profil tehnologic, apartinand patronului Izvoranu. De-a lungul anilor, fabrica a rezistat tuturor transformarilor sociale ce au intervenit in societatea romaneasca, mentinandu-si profilul de activitate initial.

In 1927, dupa un incendiu, fabrica a fost recladita cu un etaj instalandu-se 3 sortimente de carda, 6 selfactoare, 24 de masini de tesut tip Schoner si 50 tip Swabe, iar in 1937 s-a montat o filatura pieptanata.

La 1 aprilie 1935 gasim Societatea anonimă in str. Mircea nr. 25, cu sucursale la Chisinau si Cernauti si cu un capital social subscris de 20.000.000 lei. Pana in anul 1938 fabrica si-a marit continuu capitalul, fiind finantata prin mijloace proprii si credite particulare.

In perioada celui de-al doilea Razboi Mondial, fabrica a fost militarizata, producand stofe destinate echipamentelor militare. In 1948 fabrica a trecut in patrimoniul statului, capatand denumirea de PROLETARUL Bacau.

In 1949 are loc unificarea cu alte doua intreprinderi nationalizate: fosta fabrica ZINGHER si fabrica FILDERMAN, iar in 1950 s-a comasat si fabrica GLORIA.

Dupa 1950 s-au inregistrat procese de modernizare a intreprinderii. S-a construit o noua apretura, o vopsitorie de tesaturi si alta de fibre. Fabrica a fost inzestrata cu noi utilaje, s-a dat in functiune o centrala termica, o statie de dedurizare a apei, un post trafo, doua pavilioane sociale, laboratorul, cabinetul tehnic, halele industriale necesare proceselor de fabricatie ca: partea de cladire pentru atelierele auxiliare, atelierul de recuperare a deseurilor, o sala de executarea patului de amestec, s-a construit cladirea destinata magaziei de produse finite, magazie de coloranti si chimicale, cladire pentru depozitarea materiilor prime si materialelor.

In ultimii 46 de ani fabrica si-a marit capacitatea ajungandu-se la o productie ce depaseste 3000 mii mp/an si o cifra de afaceri de aproape 200 miliarde lei. In toata aceasta perioada gama de produse s-a largit si imbunatatit ajungandu-se la o mare varietate de tesaturi cu destinatia confectii pentru femei si barbati, paturi si articole tehnice.

Din 1990 intreprinderea este cunoscuta sub numele de S.C. POBAC S.A., initial cu capital 100% de stat. In 1994 societatea s-a privatizat prin metoda MEBO cu capital 100% privat detinut de actionari.

In perioada 1994-1995 s-au modernizat utilajele existente si s-au achizitionat linii tehnologice noi ce permit competitivitate ridicata, pe o piata unde concurenta este foarte mare, largirea gamei de produse, obtinerea de articole cu finisaje speciale si flexibilitate privind schimbarea structurii sortimentale in functie de tendintele fiecarui sezon.

 Ponderea productiei exportate este de circa 70% din total productie realizata. Principalele piete de export sunt: Anglia, Germania, Suedia, Italia, SUA, Cehia.” (sursa)

   "In municipiu s-a inregistrat primul caz de aplicare a Legii 10/2001, privind regimul juridic al unor imobile preluate in mod abuziv in perioada 6 martie 1945 -- 22 decembrie 1989. Este vorba de societatea Pobac, fosta Proletarul, una dintre cele mai mari intreprinderi din judet. Unul dintre avocatii bacauani s-a prezentat la sediul societatii, unde a depus cererea de restituire a 14.624 mp catre fostul proprietar al fabricii, patronul Izvoranu. Cererea este semnata de succesorul acestuia, Angel Isvoranul, care traieste in prezent in Germania. Cei peste 14.000 mp cuprind 7.689 mp de constructii, 5.477 mp teren si 2.212 mp anexe. Istoria fabricii de tesaturi Pobac este destul de agitata. In municipiu nu exista prea multe marturii despre activitatea desfasurata aici, din cauza ca in 1948, la nationalizare, fostul proprietar a ars toata arhiva. In prezent, la Arhivele Statului exista doar citeva informatii cu privire la plata impozitelor din 1947, 1948 si de dupa nationalizare, precum si matricolele de impunere de pe fosta strada Carol, actualul Bulevard al Unirii, unde printre celelalte imobile figurau si "Intreprinderile Izvoranu". In 1928, fabrica a ars in urma unui incendiu si a fost recladita. Inventarul de atunci cuprindea o cladire cu un etaj, in care erau instalate trei sortimente de carde, sase selfactoare, 24 de masini de tesut tip Schoner si inca 50 de tip Swabe. La 1 aprilie 1935, pe strada Mircea (actualmente Bdul Unirii), la numarul 42, functiona "Societatea Anonima" cu un capital subscris de 20 milioane lei. Pe 1 iulie 1948, fabrica a trecut in patrimoniul statului, capatind denumirea de "Proletarul". Dupa revolutie, in 1991 si-a schimbat denumirea in Pobac SA, cu capital suta la suta de stat. Intre 1995--1996 a avut loc privatizarea societatii prin metoda MEBO, capitalul fiind impartit intre salariati (60 la suta) si SIF Moldova (40 la suta). Dupa privatizare a inceput modernizarea, s-au achizitionat linii tehnologice noi. Cererea de retrocedare a fostului proprietar apare in conditiile in care suprafata actuala a Pobac este de 81.131 mp. Lipsa documentelor din arhive pune in dificultate ambele parti. Directorul Arhivelor Statului, Vilica Munteanu, ne-a spus ca s-au prezentat la institutia sa si reprezentantul fostului proprietar, si al Pobac. "Au fost solicitate actele de nationalizare si bilantul de dupa nationalizare. Acestea insa nu exista la noi. La un control efectuat prin 1988, am gasit la Proletarul, printre documentele propuse pentru eliminare prin selectionare, urmare a expirarii termenelor de pastrare, si bilantul pe 1948 al Intreprinderilor Nationalizate Proletarul. Am cerut atunci sa fie pastrat. Daca au venit acum sa mi-l ceara, inseamna ca nu mai exista nici acolo", ne-a declarat dl Munteanu. Reprezentantul petitionarului a fost invitat la sediul societatii, in vederea prezentarii cererii in cadrul Consiliului de Administratie largit. "Nu cred ca este cazul ca salariatii sa-si faca probleme. Locurile lor de munca nu vor fi afectate in nici un fel, exista contracte care sint in derulare. Consiliul de Administratie a luat nota de solicitarea dlui Isvoranul, precum si de probele pe care isi intemeiaza cererea, urmind sa fie informata si Adunarea Generala a Actionarilor. Acesta este singura abilitata sa hotarasca", ne-a spus Ana Cazacu, directorul Pobac. "Statul roman, prin intermediul FPS, ne-a vindut noua un bun despre care aflam acum ca exista posibilitatea sa nu-i fi apartinut. Estimez ca procesul va dura mult, cauza fiind complexa", a afirmat si Gabriel Lupascu, membru in Consiliul de Administratie al Pobac." (Sursa: ziarulevenimentul.ro, ediţia din 24 mai 2001)