O imagine cât pentru o mie de cuvinte. Bacăul pe la 1967, cu o fizionomie eterogenă, contrastantă, care mai păstra o parte a trăsăturilor interbelice (gospodăriile de pe fruntea de terasă a Bistriţei, între stadion şi Policlinica Veche, nordul oraşului - în fundal - cu puternic iz de târg patriarhal etc). Centrul oraşului intrase deja în vâltoarea sistematizării comuniste (blocurile de pe Calea Mărăşeşti şi strada 9 Mai, Hotelul "Bistriţa" şi Casa de Cultură a Sindicatelor).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu