Bacăul şi-a votat bugetul
pentru anul în curs, investiţiile urmând - în cea mai mare parte - să ducă la
bun sfârşit obiectivele deja începute şi/sau înscrise în Planul
Integrat de Dezvoltare Urbană. Despre
priorităţile investiţionale ale acestui an s-a scris astăzi în presa locală.
Ceea ce vreau să punctez este însă altceva, din punctul meu de vedere mult mai
important decât actul administrativ petrecut ieri. Este pentru prima oară când
edilii îşi exprimă public intenţia de a construi un nou pod peste Bistriţa, în
intravilanul localităţii:
„Tot
ieri, primarul Bacăului a anunţat ca se doreşte construirea unui nou pod peste
Bistriţa. Acesta ar urma sa fie amplasat în dreptul intersecţiei dintre străzile
Milcov şi Izvoare. Noul pod face parte dintr-o strategie mai amplă de
reabilitare a părţii de est a oraşului si care cuprinde străzile Tecuciului,
Romanului şi Bârladului” (Deşteptarea, 24 ianuarie 2014)
Cu
excepţia unor voci singulare, timide, sau a unor discuţii în cercuri
restrânse de specialişti (arhitecţi, urbanişti, geografi), o asemenea
investiţie cu impact major în dezvoltarea oraşului a părut probabil în ultimele
decenii ca o himeră, o mega-construcţie mult
prea futuristă şi prea scumpă pentru a ne-o putea imagina, fie şi într-o anexă
de plan urbanistic general.
Am mai spus-o în diverse ocazii, acum am găsit prilejul pentru a argumenta importanţa ştirii cu pricina: includerea cu adevărat a Bistriţei în structura şi pulsul
oraşului, recuperarea frontului de apă reprezintă una din cele mai sigure şi durabile
căi de remodelare urbană, de schimbare pozitivă a imaginii oraşului, de interconectare
a unor teritorii disjuncte. Pe scurt: DEZVOLTARE. După decenii întregi, Bacăul
are şansa (re)întoarcerii cu faţa către
apă, către firul care i-a dat naştere şi şi-a oferit timp de secole
continuitate şi specificităţi urbanistice. Orice şansă începe mai întâi cu un gând,
cu o idee sau cu o ştire de ziar. E un început, un fir deocamdată invizibil
care a început să fie ţesut - pentru moment transversal, să sperăm că în curând şi longitudinal - între cele două maluri ale râului,
spre perspective care nu se mai pierd de acum în atemporalitate.
„…cum curg râurile prin oraşele româneşti de astăzi?
Şi cum sunt percepute ele de oameni? Uneori neştiute şi nevăzute, trasee secrete prin centrele
oraşelor, purtând rămăşiţe urbane, alimentând viaţa păsărilor şi animalelor
chiar în condiţii neverosimile, ascunzându-se pe sub plăci de beton sau prin
lacuri de agrement, râurile continuă să străbată oraşele noastre şi noi
continuăm să le vedem prea puţin. Reabilitarea frontului urban la râu în
România de astăzi este un teritoriu de cercetare abia atins şi aproape nicăieri
pus în practică” - Irina Băncescu (2012)
- Rivers,
Cities, Communities.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu