Despre aeroporturile noastre, cu degetul pe rană

    „Având probleme de infrastructură şi o aerogară mult prea mică pentru un trafic ce a ajuns la 390 de mii de pasageri (2012), aeroportul din Bacău are poziţia cea mai fragilă în sistemul de relaţii aeriene al României. (…) Mult prea ancoraţi în teritorialitatea locală atât băcăuanii, cât şi ieşenii nu văd decât ameninţări şi o neproductivă competiţie între cele două aeroporturi. Băcăuanii sunt convinşi că există o conspiraţie în jurul aeroportului local. (…) Creşterea cu 35% a traficului de pasageri poziţionează aeroportul ieşean pe locul al VI-lea în ierarhia aeroporturilor româneşti după Otopeni, Cluj, Timişoara, Bacău şi Târgu Mureş. În ecuaţia relaţiilor aeriene regionale, aeroportul ieşean, ce are potenţial de creştere, pare să ameninţe, pentru prima dată în istoria ultimilor 5 ani, primatul aeroportului din Bacău.” 

        Aceste pasaje fac parte dintr-o sintetică analiză a sistemului aeronautic românesc, apărută în Ziarul de Iaşi acum câteva zile, sub semnătura profesorului George Ţurcănaşu, lector doctor la Departamentul Geografie din cadrul Facultăţii de Geografie şi Geologie a Universităţii “Al. I. Cuza” Iaşi. Un articol care ar trebui lecturat cu atenţie nu doar de factorii băcăuani de decizie, ci şi la nivel regional, pentru racordarea sustenabilă a Moldovei la sistemul european de transport. Asta dacă se doreşte cu adevărat...

  Articolul poate fi citit în întregime aici.

Sursa hărţii: George Ţurcănaşu/Ziarul de Iaşi.