Da, cred că ne putem lipi pe frunte o asemenea
etichetă, în aplauzele generale. Merităm din plin recunoaşterea globală. Nu
suntem noi cei mai buni, atotcunoscători în atâtea domenii? Fotbal, politică, agricultură,
învăţământ, sănătate, finanţe, inundaţii, istorie, aviaţie, strategii,
credinţe, profeţii ş.a.m.d. Te şi întrebi uneori cum mai poate suporta fibra
românului atâtea calităţi care îl detaşează de lumea muritorilor de rând şi îl
apropie mai degrabă de olimpieni. Păcat
că atunci când îşi coboară privirea la nivelul realităţii uită întotdeauna să
recunoască greşeala, uitarea, vanitatea, nepăsarea, indolenţa, necunoaşterea,
lenea, îngustimea...Deh, nişte demiurgi ciobiţi, care speră să-şi ascundă mica
imperfecţiune în faţa camerelor de fimat, în faţa subalternilor,
în faţa aprozarului sau în cârciumă. Se mai întâmplă vreo boroboaţă, se tulbură agora? Nicio problemă. Demiurgii se regenerează în doi timpi şi trei mişcări. Totul revine la normal, totul este ca la început. Complexul veşnicului început, servit în poleială carpato - danubiano - pontică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu