Cităm din monografia oraşului Comăneşti: “Dintre
ramurile industriale, oraşul Comăneşti era cunoscut mai ales prin Industria
carboniferă, cu atestare certă din anul 1836. Primele vapoare care funcţionau cu aburi în sec.XIX între Dunăre şi
Viena şi fabricile de morărit de la Iaşi utilizau cărbunele de Comăneşti.
Bazinul carbonifer Comăneşti a fost singura sursă principală de astfel de
combustibil din jumătatea de răsărit a României. În sec.XX, cantitatea de
cărbune extras anual a început cu 10.000 tone anual în anul 1900 ajungând la
500.000 tone anual în 1989. În anul 2000 s-au închis minele de cărbune din
Comăneşti din cauza costurilor mari de exploatare”
În
colajul de mai jos putem observa ruinele actuale de la Rafira, una din cele
trei mine ale RAL-ului, care, alături
de exploatările Asău şi Lumina. reprezenta un sector foarte important al marii
întreprinderi comăneştene...
Clic pentru mărire. (foto: Florin Cozma)
În final ne-ar putea mângâia vorba latinului: Tempora mutantur et nos mutamur in illis (Timpurile se schimbă, şi
noi în ele). Sau poate mai bine: Errare humanum est sed
perseverare diabolicum ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu