Caracterizarea Bacăului făcută de o viitoare capitală culturală europeană

     O caracterizare sintetică şi pertinentă a Bacăului a fost făcută  pe pagina de Facebook  Iaşi, capitală culturală europeană neoficial, într-un demers de prezentare a oraşelor cu vocaţie din Moldova apuseană:
    "Bacăul reprezintă arhetipul oraşului de etapă. Situat pe Drumul Mare Moldovenesc, parte a unui sistem de relaţii ponto-baltice, extrem de active în perioada Evului Mediu, la o mare intersecţie cu drumurile ce realizau legatura cu Transilvania (pe valea Bistritei şi cu Braşovul, prin Oituz), Bacăul a avut o evoluţie urbană relativ sinuoasă, ce a depins in mod direct de viaţa de relaţie. În secolul al XV-lea, în timpul domniei lui Alexandru cel Bun, Bacăul, vama de hotar pentru munteni şi braşoveni, era probabil unul dintre cele mai importante centre economice ale Moldovei (cu o populaţie de peste 500 de locuitori, dar sub 1000, cu siguranţă). Pierderea acestei calităţi, ce nu poate fi clar fixată în timp, ca urmare a dezvoltării unor târguri situate mai aproape de frontiere sau a diminuării importanţei drumului transcontinental, în anumite intervale, în favoarea relaţiilor directe cu porturile Chilia si Cetatea Alba, au impus oraşului stagnare sau chiar involuţie. Astfel, Bacăul era la 1774 cel mai mic târg din Moldova apuseană, având doar 345 de locuitori. Probabil o parte a forţei de muncă din oraş era recrutată din aşezările rurale proxime, multe dintre ele mai mari decât târgul.

      Câteva decenii oraşul rămâne unul modest (1010 de locuitori în 1803). De abia anul 1832 relevă un Bacău ce a părăsit subsolul clasamentului oraşelor moldovene (2881 locuitori). Dupa acest interval de stagnare urbană, beneficiind şi de centralitate în noua geometrie a Moldovei (dupa cedarea în 1812 a părţii de răsărit către Imperiul Rus) începe pentru Bacău o perioada de evoluţie urbană mai tardivă decât în cazul altor oraşe, dar nu la fel de ezitantă. Această perioadă este conformă modernizării structurilor teritoriale, într-o prima etapă în interiorul statului moldovenesc şi apoi în interiorul Principatelor Unite/România (8972 locuitori în 1859, 18846, în 1912, 31138, în 1930, 38965, în 1941). Deja către finalul perioadei interbelice, Bacăul se instalează pe locul al treilea între oraşele Moldovei apusene, după Iaşi şi Galaţi, ierarhia rămânând neschimbată până în prezent. Episodul socialist şi perioada industrializării surprinde Bacăul într-o ofensivă urbană: 54138 locuitori în 1956, 76090, în 1966, 118015 în 1977, 205029 în 1992.
     Deşi anul 1992 este extern perioadei manifestării totalitarismului de stânga, este momentul ce relevă o divergenţă majoră în evoluţia oraşului. Criza urbană ce a afectat mai ales oraşele intermediare, cu un profil funcţional predominant industrial s-a manifestat cu agresivitate în cazul Bacăului. Lipsit de servicii care să insereze natural oraşul într-un cluster economic regional, altele decat cele impuse (cvasi)administrativ, precum SIF 2 Moldova, oraşul intră în defensivă: 175500, în 2002 şi doar 144307, în 2011. În ciuda acestei crize, Bacăul rămâne al III-lea oraş al Moldovei apusene, atât demografic, cât şi economic (după Iaşi şi Galaţi), deţinând primatul la nivelul Moldovei în cazul unor funcţii urbane (transport aerian, unele activităţi industriale etc). Bacău este un important centru cultural al Moldovei (Teatru, Filarmonica) şi un centru universitar ce se impune la nivelul judeţului. Din păcate peisajul urban al Bacăului nu mai păstrează, decât pe alocuri, memoria oraşului de altădată, fiind dominat de constructii recente."