Una din puţinele străzi ale Bacăului care şi-a mai păstrat, doar punctual ce-i drept, din farmecul oraşului de altădată. Parte a centrului istoric de veac XIX, a avut şansa de a nu fi atacată frontal de buldozerele sistematizării comuniste. Ceea ce vedem astăzi reprezintă un ambiguu melanj arhitectural, în care blocurile construite după modelul stalinist (P+3) au fost împlântate pe locul proprietăţilor aparţinând unei protipendade pestriţe, dar bine închegate şi delimitate spaţial în partea central-vestică a oraşului.
Strada
şi-a păstrat vechiul amplasament de la sfârşitul secolului al IX-lea, fiind
însă scurtată în deceniul 7 al secolului trecut la numai 550 m lungime, de la intersecţia cu strada Oituz şi până în
str. Emil Racoviţă. Vechiul traseu era de la Calea Bacău – Ocna (astăzi strada
Oituz) şi până la intersecţia străzilor
Dorobanţi cu Gheorghe Buzdugan (fostă Vulturi, în prezent Energiei). Denumirea
străzii vine în amintirea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, care a poposit pentru o noapte în
drumul său spre Bucureşti, în casa cu colonade de la nr. 14 bis. Celelalte două
clădiri de patrimoniu sunt Casa Poltzer (1927, fostul sediu al Direcţiei
Judeţene pentru Cultură, Culte şi Patrimoniu, recent retrocedată) şi fosta
Şcoală Comercială (1935, astăzi sediul Serviciului de Prognoză a Vremii Bacău).
Vă
invit în cele ce urmează la o scurtă plimbare printre palimpsestele Bacăului,
în fotoreportajul disponibil aici.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu