La concurenţă cu exotica paradă a elefanţilor din centrul oraşului, magnolia lui Bacovia a atras ca un magnet pe cei mari şi pe cei mici, dornici de a imortaliza splendida inflorescenţă a arborelui ocrotit. Nu rataţi momentul, durează doar câteva zile...
Apoi să ne jucăm, să visăm,
să aşteptăm,
Să aşteptăm în fiecare seară
să ningă
Sau să înflorească
magnoliile,
Pentru că numai seara credem
în inutilitatea utilă a visului…
(Emil Manu, Infernurile noastre, 1993)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
Pe aceeaşi temă:
Magnolia lui Bacovia
Da, am trecut și eu și am admirat-o. Este într-adevăr o frumusețe. Dar ceva m-a întristat, totuși. Nu pot înțelege sub nici o formă DE CE mulți dintre așa-zișii admiratori RUP din ea? Iată, în prima fotografie este o fetiță cu magnolii în mână, în stânga cineva tocmai rupe, altcineva semiascuns în drepta picioarelor lui Bacovia face același lucru... DE CE? De ce nu putem admira doar, fără să distrugem?
RăspundețiȘtergereAnul trecut am scris un articol despre Hanami - Sărbătoarea cireșilor înfloriți din Japonia. Am văzut poze cu zeci și sute de oameni prin parcuri, la picnic, dar nimeni - atenție, NIMENI - nu are vreo crenguță sau vreo floare ruptă din copaci în mână. Noi...?
Articolul îl poți găsi aici:
http://verdenfata.com/conditia-umana/hanami-feeria-ciresilor-japonezi/
Da, este într-adevăr reprobabil. În cele câteva minute cât am stat în zonă am văzut că mulţi culegeau florile deja căzute, atitudine care m-a bucurat. De ar face aşa cu toţii...
RăspundețiȘtergere