Despre polderele băcăuane şi alte inepţii edilitar-urbanistice

      De multe ori m-am întrebat, uitându-mă pe harta Bacăului (fig.1), ce împiedică limitarea evoluţiei tentaculare a oraşului în partea de de nord şi nord – vest, prin dirijarea extinderii teritoriale în spaţiul „peninsular”  ocolit de amenajare, nu însă şi de oi, haite de câini, deşeuri sau resturi decrepite de la fermele de altădată. Răspunsul l-am aflat în articolul „Cartierul interzis din coasta Bacăului”, apărut astăzi în cotidianul Deşteptarea.

    Un răspuns aiuritor, tipic pentru ce înseamnă România de astăzi. Oameni buni, dacă un pârâul de 22 kilometri, cu o suprafaţă a bazinului hidrografic de 107 kmp şi un debit mediu un pic mai mare decât robinetul de la bucătărie (să fiu lăsat în pace cu formulările de genul "viituri cu probablitate de 0,1%"), poate genera ideea unor „poldere” care să „apere” oraşul de inundaţii, atunci e clar că putem arunca pe foc toate cărţile de urbanism şi amenajarea teritoriului, de planificare teritorială, geografie urbană etc. În felul acesta nu ne vom mai plânge peste vreo două – trei decenii de fizionomia haotică a unui oraş deja caracterizat prin axializare, eterogenitate şi organizare deficitară a spaţiului, trăsături moştenite care crează discontinuităţi marcante.

    Pentru cei care nu cunosc zona şi nu au habar de "complexitatea" şi "ferocitatea" reţelei hidrografice din nordul oraşului, ofer două imagini sugestive.

Notă: râul Trebeş – Bârnat drenează zona nordică a municipiului Bacău, între comuna Mărgineni şi confluenţa cu Bistriţa, în aval de barajul hidrocentralei Bacău II. Trebeşul primeşte ca afluent pârâul Negel, în amonte de Podul Mărgineni şi pârâul Limpedea, în cartierul Gherăeşti. După confluenţa cu Limpedea, cursul de apă se numeşte Bârnat. (Studiu hidrologic - proiect pentru reactualizarea P.U.G. Bacău, 2009)