Cele două staţiuni montane au un element comun, de ordin arhitectural: cazinoul. Obiectivele au fost construite în aceeaşi perioadă (ultimii ani ai secolului al XIX-lea), constituind repere structurante ale fizionomiei localităţilor balneare. De-a lungul timpului au fost gazde primitoare pentru numeroase personalităţi, de la regi până la scriitori celebri. Astăzi, deşi au fost incluse în lista patrimoniului naţional, clădirile au devenit simple umbre ale grandorii de altădată, lăsate în uitare...La Vatra Dornei, încercările de reabilitare s-au lovit de statutul juridic controversat, în care cuvântul Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor nu este pe acelaşi timbru vocal cu propunerile edililor. Există totuşi un proiect complex de refacere, care aşteaptă un moment prielnic (foto).
La Slănic-Moldova, cazinoul pare mai încremenit ca Munţii Nemira. Despre vreun proiect de reabilitare, fie el şi pe un colţ de hârtie, nu am auzit pe nicăieri. De ani de zile ne aşteaptă aceleaşi mese obosite de biliard. Numai barmanul se mai schimbă de la un sezon la altul, preluând însă figura melancolic - plictisită a două decenii care au primit cu braţele deschise doar generaţii consecutive de muşchi pe pereţi.
Foto: Cazinoul din Slănic-Moldova
Anii 70 ma gaseau pe aleile pline de oaspeti trecatori ai Slanicului.Cazinoul era punct de intalnire pentru iubitori de arta,prin diverse forme de exprimare,la film,la teatru,la spectacole de folclor si divertisment,la expozitie de pictura cu autori,azi consacrati,la o parola cu amici.....,o locatie primitoare,intretinuta,demna....! Andrei
RăspundețiȘtergere