Într-o poziţie de intersecţie de
drumuri, cu vad comercial, înconjurată de „uliţe”, cu negustori, cu „maidan” sau piaţă în faţă, actuala biserică se cerea ridicată
cât mai impunător şi aceasta pentru a marca un stadiu al existenţei, oarecum
înfloritoare. Atitudinea „târgoveţilor” a fost favorabilă ideii de a ridica o
biserică ce să depăşească pe cea dinainte, care era „mică, dărâmată şi săracă”.
„Şoseaua domnească” (astăzi N. Bălcescu), „uliţa mare” (astăzi Mihai Viteazu), Bulevardul Unirii şi
altele erau străzi „negustoreşti”, cu magazine şi locuinţe ale negustorilor,
consideraţi şi apreciaţi ca „buni creştini”. Mai fiecare fiecare negustor avea
„câte o strană a lui unde era şi poporan şi nu lipsea nici la o sărbătoare el,
nevasta şi copiii lui de la biserică. Cinsteau pe preoţi şi dădeau liturghie
regulat. Ei cu toţii posteau întreg postul mare şi unii posteau şi postul
Crăciunului” (Costache Radu, 1906) – Ion Mareş, 1983.
Lăcaşul de cult a fost construit
în anii 1839-1848 (1848-1850 cf. G. Grigorovici, 1933) prin subscripţie
publică şi strădania căminarului Pavalache Cristea şi a protopopului Ioan
Enache Petrovici. Concepută în stil neoclasic, planul arhitectural a fost
executat cu concursul mai multor arhitecţi şi antreprenori. Treptat, bisrica
şi-a dobândit inventarul necesar pentru oficierea în condiţii corespunzătoare a
serviciilor religioase. În anul 1871 s-a ridicat şi un paraclis, prin
cheltuiala grecului Panait Ianole. Pictura s-a efectuat în anul 1897, de către
un pictor necunoscut. Ea a fost refăcută în anul 1939, în stil neobizantin, de
pictorul Constantin Vasilescu.
În stuctura arhitecturală a
bisericii se remarcă ritmarea faţadelor cu impozante coloane de factură
compozită, care odihnesc pe un soclu masiv care încinge lăcaşul de cult pe toate
laturile, conferind edificiului un caracter maiestuos şi o eleganţă severă.
Acest mod „colosal” a fost utilizat cu
multă îndemânare prin marcarea faţadei vestice cu patru coloane angajate, faţadele laterale fiind
decorate cu câte trei perechi de asemenea coloane, care marchează în exterior
tocmai arcele transversale despărţitoare dintre compartimentele interioare ale
monumentului. Prin alegerea aceastei soluţii arhitecturale, coloanele respective nu au
un rol exclusiv decorativ, ci capătă şi un important rol constructiv, deţinut
în vechea arhitectură moldovenească de contraforturi.
Cele două registre de firide
aflate la partea superioară a faţadelor au fost introduse cu prilejul
lucrărilor de restaurare din anul 1972, întocmai ca şi cele două brâuri
mediane, în torsadă. Tot o intervenţie recentă o reprezintă şi decoraţia
ajurată a rozasei amplasată pe faţada de vest, în axul intrării, precum şi a
celor dispuse în registrele interioare ale celor două turnuri clopotniţă.
Compartimentarea spaţiului
interior a fost tratată în spiritul formelor arhitecturale tradiţionale, prin
dispunerea în amfiladă, în cadrul unui plan având formă de navă unică, a
pronaosului, naosului şi altarului, precedate de un vestibul de intrare,
amplasat pe latura vestică.
De la
sfinţirea ei din anul 1848, biserica a suferit numeroase interventii:
- refacerea picturilor în anul 1923 şi 1939;
- schimbarea tablei în anul 1888, restaurări la
acoperiş în anii 1958 şi 1963;
- reparaţii în anul 1964. Finalizarea lucrărilor a
permis sfinţirea bisericii în ziua de 12 septembrie 1965 de către Episcopul
Romanului şi Huşilor;
- cutremurul din 1934 a fisurat turlele care au
fost refăcute în anii 1937 şi 1958, iar cutremurul din 4 martie 1977 le-a
deteriorat grav, fiind consolidate în toamna aceluiaşi an;
- în anul 1972 au loc cele mai radicale reparaţii
şi reînnoiri, exprimate prin tencuieli, profile exterioare realizate în praf de
marmură, pictarea firidelor exterioare
- in 1924 s-au confectionat ferestrele si zabrelele
de la turnuri, reînnoite în anul 1972; Slujbă de resfinţire a bisericii la data
de 5 noiembrie 1972;
- grav afectată de incendiul din 10 iunie 1976, mai ales in zona altarului şi a
naosului, biserica a fost repictată, respectându-se maniera picturii originale
de catre pictorii Aurelian Bucătaru şi Ecaterina Ardeleanu între anii 1976 şi
1978.
- schimbarea clopotelor, prin achiziţionarea de la
celebra turnătorie austriacă Grassmayr (Innsbruck) a cinci clopote moderne;
- realbilitare complexă începută în anul 2011, prin
proiectul cu finanţare mixtă (C.L. Bacău – U.E.) "Complexul cultural
Sfântul Nicolae - matrice spirituală a Bacăului", în valoare de 886252 lei.
Un interesant material video cu acest obiectiv reper al devenirii urbane băcăuane îl
puteţi urmări AICI.
Mai jos, câteva imagini de arhivă cu transformările Bisericii "Sfântul Nicolae" de-a lungul timpului:
Biserica "Sfântul Nicolae" din Bacău în anul 1909 (sursa: carte poştală ilustrată, colecţia M. Ceucă)
Biserica "Sfântul Nicolae" din Bacău în anul 1911 (sursa: carte poştală ilustrată, colecţia M. Ceucă)
Biserica "Sfântul Nicolae" în anul 1920
(sursa: carte poştală ilustrată, colecţia M. Ceucă şi I. Catană)
Biserica "Sfântul Nicolae" în anul 1929
(sursa: carte poştală ilustrată, colecţia M. Ceucă şi I. Catană)
Biserica "Sfântul Nicolae" în perioada interbelică
(sursa: carte poştală ilustrată, colecţia M. Ceucă şi I. Catană)
Biserica "Sfântul Nicolae" - reparaţii 1958 (stânga) şi 1972 (dreapta) - sursa: I. Mareş
Biserica "Sfântul Nicolae" Bacău - anterior anului 1965 (sursa: I. Mareş)
Biserica "Sfântul Nicolae" după lucrările de restaurare din anul 1972 (sursa: I. Mareş)
Biserica "Sfântul Nicolae" din Bacău, ianuarie 2012
Biserica "Sfântul Nicolae" din Bacău, imagine panoramică (2011)
Biserica "Sfântul Nicolae" din Bacău, decembrie 2013
Alte detalii: clic aici şi aici
Alte detalii: clic aici şi aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu