DEFERLĂRI: Repere ale devenirii urbane băcăuane: Biserica "Sfântul Nicolae"

Într-o poziţie de intersecţie de drumuri, cu vad comercial, înconjurată de „uliţe”, cu negustori, cu „maidan” sau piaţă în faţă, actuala biserică se cerea ridicată cât mai impunător şi aceasta pentru a marca un stadiu al existenţei, oarecum înfloritoare. Atitudinea „târgoveţilor” a fost favorabilă ideii de a ridica o biserică ce să depăşească pe cea dinainte, care era „mică, dărâmată şi săracă”. „Şoseaua domnească” (astăzi N. Bălcescu), „uliţa mare” (astăzi Mihai Viteazu), Bulevardul Unirii şi altele erau străzi „negustoreşti”, cu magazine şi locuinţe ale negustorilor, consideraţi şi apreciaţi ca „buni creştini”. Mai fiecare fiecare negustor avea „câte o strană a lui unde era şi poporan şi nu lipsea nici la o sărbătoare el, nevasta şi copiii lui de la biserică. Cinsteau pe preoţi şi dădeau liturghie regulat. Ei cu toţii posteau întreg postul mare şi unii posteau şi postul Crăciunului” (Costache Radu, 1906) – Ion Mareş, 1983.

Lăcaşul de cult a fost construit în anii 1839-1848 (1848-1850 cf. G. Grigorovici, 1933) prin subscripţie publică şi strădania căminarului Pavalache Cristea şi a protopopului Ioan Enache Petrovici. Concepută în stil neoclasic, planul arhitectural a fost executat cu concursul mai multor arhitecţi şi antreprenori. Treptat, bisrica şi-a dobândit inventarul necesar pentru oficierea în condiţii corespunzătoare a serviciilor religioase. În anul 1871 s-a ridicat şi un paraclis, prin cheltuiala grecului Panait Ianole. Pictura s-a efectuat în anul 1897, de către un pictor necunoscut. Ea a fost refăcută în anul 1939, în stil neobizantin, de pictorul Constantin Vasilescu.

În stuctura arhitecturală a bisericii se remarcă ritmarea faţadelor cu impozante coloane de factură compozită, care odihnesc pe un soclu masiv care încinge lăcaşul de cult pe toate laturile, conferind edificiului un caracter maiestuos şi o eleganţă severă. Acest mod „colosal” a fost utilizat cu multă îndemânare prin marcarea faţadei vestice cu patru coloane angajate, faţadele laterale fiind decorate cu câte trei perechi de asemenea coloane, care marchează în exterior tocmai arcele transversale despărţitoare dintre compartimentele interioare ale monumentului. Prin alegerea aceastei soluţii arhitecturale, coloanele respective nu au un rol exclusiv decorativ, ci capătă şi un important rol constructiv, deţinut în vechea arhitectură moldovenească de contraforturi.

Cele două registre de firide aflate la partea superioară a faţadelor au fost introduse cu prilejul lucrărilor de restaurare din anul 1972, întocmai ca şi cele două brâuri mediane, în torsadă. Tot o intervenţie recentă o reprezintă şi decoraţia ajurată a rozasei amplasată pe faţada de vest, în axul intrării, precum şi a celor dispuse în registrele interioare ale celor două turnuri clopotniţă.

Compartimentarea spaţiului interior a fost tratată în spiritul formelor arhitecturale tradiţionale, prin dispunerea în amfiladă, în cadrul unui plan având formă de navă unică, a pronaosului, naosului şi altarului, precedate de un vestibul de intrare, amplasat pe latura vestică.

De la sfinţirea ei din anul 1848, biserica a suferit numeroase interventii:

- refacerea picturilor în anul 1923 şi 1939;

- schimbarea tablei în anul 1888, restaurări la acoperiş în anii 1958 şi 1963;

- reparaţii în anul 1964. Finalizarea lucrărilor a permis sfinţirea bisericii în ziua de 12 septembrie 1965 de către Episcopul Romanului şi Huşilor;

- cutremurul din 1934 a fisurat turlele care au fost refăcute în anii 1937 şi 1958, iar cutremurul din 4 martie 1977 le-a deteriorat grav, fiind consolidate în toamna aceluiaşi an;

- în anul 1972 au loc cele mai radicale reparaţii şi reînnoiri, exprimate prin tencuieli, profile exterioare realizate în praf de marmură, pictarea firidelor exterioare

- in 1924 s-au confectionat ferestrele si zabrelele de la turnuri, reînnoite în anul 1972; Slujbă de resfinţire a bisericii la data de 5 noiembrie 1972;

- grav afectată de incendiul din 10 iunie 1976, mai ales in zona altarului şi a naosului, biserica a fost repictată, respectându-se maniera picturii originale de catre pictorii Aurelian Bucătaru şi Ecaterina Ardeleanu între anii 1976 şi 1978.

- schimbarea clopotelor, prin achiziţionarea de la celebra turnătorie austriacă Grassmayr (Innsbruck) a cinci clopote moderne;

- realbilitare complexă începută în anul 2011, prin proiectul cu finanţare mixtă (C.L. Bacău – U.E.) "Complexul cultural Sfântul Nicolae - matrice spirituală a Bacăului", în valoare de 886252 lei.

Un interesant material video cu acest obiectiv reper al devenirii urbane băcăuane îl puteţi urmări AICI.

Mai jos, câteva imagini de arhivă cu transformările Bisericii "Sfântul Nicolae" de-a lungul timpului: