O MICĂ ANIVERSARE

   Exact acum DOI ANI, sub un curios impuls, deferlările au prins viaţă în mediul online. O mică postare, plină de "optimismul" oferit de sevrajul momentului, reprezenta momentul zero. Îmi arunc o privire uşor amuzată, uşor mirată de cât de repede se poate scurge timpul:

      „Ce nu face omul când e cuprins de sevraj, după câteva zile în care nu a pus gura pe malefica ţigară? Aproape orice, inclusiv ideea (deja răsuflată în The Land Of Choice) de a-şi crea un blog... I-am zis DEFERLĂRI. Un termen mai mult geografic. Dincolo de aromele livreşti, un termen care ar merge, zic eu, nu doar pentru mirabilul litoral dobrogean, ci chiar pentru tot spaţiul mioritic postdecembrist...Una peste altă, să deferlăm mai mult sau mai puţin împreună....

      Oricum, atinşi de sevraj suntem cu toţii în România...”

Pentru cititorii fideli, un mic cadou personal, cu o doză suplimentară de lirism. Desigur, în spiritul deferlărilor noastre cotidiene:

Deferlare

Clipa,

perpetuă deferlare

pe ţărmul abisurilor

fiecare-n cădere

erodează puţin

întunericul

rămas undeva şiroind

sub streaşina timpului cascadă

Infimă clipă

a eternitaţii

maree a sufletului meu,

copleşitoare zbatere spre

un ţărm mirabil

mereu, mereu prezumtiv

când orele sunt sfărâmate

marele curaj

e să opresc arătatoarele,

transformate in

clipe

vâslinde

scrutând orizonturile

mereu in căutarea

unei

terra australis incognita

O tempora! O mores!