Despre vitalitatea arhitecturii ecologice din Bacău

    La începutul lunii octombrie, arhitectul italian Stefano Boeri a făcut furori în Milano şi nu numai, prin proiectul Bosco Verticale (foto 1), care va fi finalizat până la sfârşitul anului viitor. Modalitate modernă de a pune în aplicare principiile arhitecturii ecologice, clădirea de 27 de etaje va servi ca spaţiu de locuit, dar şi ca un mod de a produce, recupera şi recicla energie, fiind considerată absolut necesară în evoluția metropolelor moderne şi mai ales a oraşului Milano, care se poate “lăuda” cu unul din cele mai poluate medii urbane europene. În cazul în care apartamentele ar fi fost construite pe pământ, ca locuinţe individuale, cartierul s-ar fi întins pe 50.000 mp de teren, cu o suplimentare de un hectar dedicat spaţiului verde. Dincolo de economia de spaţiu, Bosco Verticale funcţionează ca un centru de reciclare plantat chiar în centrul civic. Vegetația oferă umbră pe timpul verii, ferind în acelaşi timp apartamentele de poluanţii solizi şi reducând nivelul de poluare fonică. Irigarea copacilor se va face prin reciclarea apei menajere, sistemele eoliene și fotovoltaice contribuind la independenţa energetică a clădirii.

Proiectul Bosco Verticale (Milano), creaţie a arhitectului Stefano Boeri 

(Sursa: stefanoboeriarchitetti.net)

      În zona noastră, astfel de proiecte aparţin încă stadiului de Jules Verne, deşi clădirile mai impunătoare au parte de noi şi noi amenajări exterioare estetico-ecologico-motivaţionale. Prin dimensiunile lor uluitoare (care îmi amintesc mai degrabă de Tokyo), bannerele şi mesh-urile din urbe au pe lângă cromatica tonifiantă şi evidente funcţii ecologice (foto 2), având în vedere ameliorarea microclimatului din clădiri (moderarea temperaturilor excesive din birouri, creşterea umidităţii relative a aerului, diminuarea vitezei vântului etc), reducerea poluării fonice, epurării fizice şi chimice a aerului. Să nu uităm şi de beneficiile psihologice, prin rolul de ecran protector, care obturează aspectele inestetice ale arhitecturii moştenite. Una peste alta, omuleţii ăia "deştepţi" din Occident ar trebui să mai ia lecţii de la noi, prin modul sublim în care reuşim să integrăm vechiul şi modernul, arhitectura şi ecologia, problemele de mediu şi activităţile economice, socialul şi politicul, estetica şi fizionomia urbană, având ca finalitate un peisaj urban atât de vitalizant!