Vestigii vetuste la Bacău: "legendarul" Vasile Roaită

    Bacăul se poate lăuda că mai posedă o adevărată raritate să-i spunem, ornamentală.

       Este vorba de statuia lui Vasile Roaită, amplasată în spaţiul verde limitrof infrastructurii feroviare, nu departe de gară. Despre falsul istoric al mitului “Vasile Roaită”, muncitorul ceferist român care “s-a jertfit” în timpul marii greve de la Atelierele C.F.R. Griviţa din februarie 1933, strângând în pumn până la ultima suflare celebra sirenă a fabricii,  se cunosc acum destule informaţii, care au scos adevărul la iveală. Propaganda comunistă a construit rapid celebra legendă în deceniul 5 al secolului trecut, inoculată pregnant în manualele de istorie dar şi în structura fizică urbană a multor oraşe, prin (re)denumirea unor străzi, şcoli, spitale, cămine culturale,  întreprinderi,  cinematografe sau confecţionarea unor “monumente” de for public (statui, busturi).

            Dispariţia treptată a marelui mit, încă din timpul lui Nicolae Ceauşescu, a însemnat şi ştergerea tacită din istorie, împreună cu toate artefactele şi toponimele legate de idolul unei generaţii de elevi. În Bacău, după revoluţie,  i s-a şters numele de pe o stradă, care a fost redenumită sugestiv, “22 Decembrie”. A rămas prezent însă prin statuia care îl reprezintă în plin exerciţiu, de pe un postament hidos şi strâmb, ca multe din paginile contrafăcute ale istoriei noastre, ştiute sau neştiute.