Reţetă pentru un an bun

              Se iau 12 luni şi se curăţă foarte bine de amărăciune, mândrie, ură, invidie, frică, irascibilitate şi stress.

Se împarte fiecare lună în 28 – 31 zile, după caz, astfel ca proviziile să ajungă exact 1 an!

Fiecare zi se prepară separat: o parte muncă,  o parte linişte, o parte veselie şi umor. 

Se mai adaugă 3 linguri optimism, 1 linguriţă toleranţă, o priză de bun simţ şi … o picătură de speranţă.

 Peste aluatul astfel obţinut se toarnă apoi dragoste din belşug. Preparatul gata făcut se împodobeşte cu un bucheţel de curaj şi încredere în sine.

Se serveşte zilnic, cu bucurie, la o ceaşcă de cafea înviorătoare şi cu încredere inepuizabilă în Dumnezeu!

Prezenta reţetă nu se compensează, ea este gratuită şi se transmite liber, însoţită din toată inima de un cald

                             LA MULŢI ANI!

Un centru cu parfum franţuzesc

      În primăvară vom avea un centru reamenajat, printr-o investiţie de peste 8,2 milione lei, aprobată zilele aceste de consilierii locali. Proiectul presupune schimbarea trotuarelor cu dale de granit de culoare neagră sau gri, montarea a 28 stâlpi de iluminat, 90 de bănci, 30 coşuri de gunoi şi amenajarea a 8 jardiniere. 
       Interesant este că sursa de inspiraţie în amenajarea pietonalului băcăuan este bulevardul parizian Champs-Élysées (foto 1)  şi Place de Terreaux din Lyon (foto 2) Astfel, dacă în deceniul 7 „arhitectura modernă a centrului se răsfăţa în linii pure” (a se vedea postarea „Răsfăţ băcăuan în linii pure” din  23 octombrie), de cum vor da ghioceii, centrul va căpăta parfum de Câmpii Elizee... 

Champs-Élysées (Paris)

Place de Terreaux (Lyon)

Crăciun fericit!

24 decembrie 2010

Să aducă moşul sănătate! Că în rest le-om duce toate... Cu credinţă şi speranţă.  

Crăciun fericit!

Au intrat urşii în Bacău

      Nu sunt cei "veritabili", din zona Dărmăneştiului, care ne încântă la fiecare final de an, la festivalul datinilor şi obiceiurilor de iarnă. Probabil au venit de prin codrii din jurul Bacăului...

 

23 decembrie 2010

Bacăul va avea un centru financiar şi de management al afacerilor

Bacăul va avea, în următorii doi ani şi jumatate, un Centru Financiar şi de Management al Afacerilor, aparţinând societăţii Asero Oneşti, proprietatea fiilor cunoscutului om de afaceri Costel Căşuneanu.

Proiectul, depus în noiembrie 2008, are o valoare totală de peste 84 milioane lei, contribuţia proprie a firmei fiind de 30,5 milioane lei, în timp ce asistenţa financiară nerambursabilă este 54 milioane lei (aproximativ 13 milioane de euro).

Viitorul centru de afaceri din Bacău. Sursa: asero.eu

Conform statisticilor existente la nivelul Registrul Comerţului, proiectul beneficiază de cea mai mare finanţare obţinută de o firmă din Regiunea de Nord-Est, în cadrul Programului Operaţional Regional 2007-2013, axa prioritară 4 (Sprijinirea dezvoltării mediului de afaceri regional şi local).

Conform datelor tehnice, centrul va dispune în cele şapte etaje, de 153 de spaţii de birouri, săli de conferinţă, spaţii pentru  videocenferinţe,  săli multimedia, dar şi de două spaţii expoziţionale, restaurant şi parcare supraterană cu 205 locuri, în trei corpuri de clădire. Suprafaţa totală construită va fi de aproape 4000 mp, iar suprafaţa construită desfăşurată proiectată este de 24700 mp. Conform estimărilor, vor fi create circa 290 de locuri de muncă, la agenţii economici care vor fi găzduiţi de Centru, in primii doi ani.

            Centrul va fi amplasat în imediata vecinătate a stadionului municipal (foto), într-o zonă care, după 1990, a atras numeroase interese imobiliare prin schimburi de terenuri şi modificări ale destinaţiei lor.

            Prin realizarea acestei investiţii, centrul Bacăului va putea căpăta mai pregnant şi o specializare a terţiarului superior, prin concentrarea activităţilor financiar – bancare şi de învăţământ superior într-un areal relativ compact (Casa Albastră, Universitatea “George Bacovia”).

„Update” la şoseaua de centură a Bacăului.

       Ministerul Transporturilor, a prioritizat (pentru a câta oară?!), prin vocea Ancăi Boagiu,  proiectele de investiţii care vor fi lansate până la sfârşitul anului 2011. În cadrul Programului Operational Sectorial - Transporturi se are în vedere construirea  de artere rutiere ocolitoare pentru 11 localităţi:  Bucureşti, Săcuieni, Carei, Tecuci, Târgu Mureş, Braşov, Craiova sud-est, Alexandria, Caracal, Mihăileşti şi…BACĂU! 
        Lungimea totală a acestor şosele de centură ar fi de 138,7 km (!), cu o valoare de 539,38 milioane de euro.    
        O  parte a istoriei îndelungatului travaliu numit centura Bacăului o puteţi accesa în postarea „Centura şoselei” din 15 februarie 2010.

            Doamne ajută, poate de data asta vom avea mai mult noroc…

Explozia

    Câteva imagini surprinse după tragica explozie provocată în această dimineaţă de o scurgere de gaz metan la blocul 22 de pe strada Martir Horia. Mulţumim colegei Mioara Constantin pentru amabilitatea de a ne pune la dispoziţie aceste instantanee.

  

Cea mai scurtă zi de muncă...astronomică

Iluminarea Pământului la solstiţiul de iarnă

Mâine, începând cu ora 23:38 putem spune, oficial, că am intrat, astronomic, în anotimpul hibernal, o dată cu solstiţiul de iarnă, moment în care Soarele răsare cu 23 grade 27 minute de punctul cardinal est şi apune cu exact acelaşi unghi spre sud faţă de punctul cardinal vest. La momentul amiezii el "urcă" - ţinând cont de latitudinea medie a ţării noastre, de 45 grade - la numai 21 grade faţă de orizont. În consecinţă, la aceasta dată, durata zilei are valoarea minima din an. Pentru Bacău (46°34' latitudine nordică), durata zilei de mâine va avea doar 8 ore şi 34 minute, ca diferenţă de timp între momentul răsăritului (07:53) şi cel al apusului de Soare (16:27).

Interesant este că în acest an, solstiţiul de iarnă se suprapune cu o eclipsă totală de Lună, suprapunere astronomică care nu s-a mai întâmplat în ultimii...456 de ani!

Superlative de Bacău

-         cea mai mică altitudine: 144, 2 m (SE de Combinatul Chimic „Amurco”)

-         cea mai mare altitudine: 190,62 m (Capul Piscului, interfluviul comun Bistriţa – Siret, la ieşirea din oraş, pe DN 2F, spre Vaslui)

-         luna cu cea mai scăzută temperatură medie: ianuarie (-4 °C, media anilor 1896-1997)

-         luna cu cea mai ridicată temperatură medie: iulie (20,4 °C, media anilor 1896-1997)

-         cea mai timpurie zi cu îngheţ: 23 septembrie 1913

-         cea mai târzie zi cu îngheţ: 5 noiembrie 1896

-         ultima zi cu îngheţ: 10 mai 1912

-        temperatura maximă absolută: 41,9 °C (07 august 2012, valoare neconfirmată oficial - http://www.deferlari.ro/2012/08/o-noua-temperatura-maxima-absoluta.html), 40,3 °C (24 iulie 2007)

-         temperatura minimă absolută: - 32,5 °C (20 februarie 1954)

-         luna cea mai ploioasă: iunie (81,8 l/mp  - media anilor 1896-1997)

-         luna cu cea mai scăzută cantitate de precipitaţii: februarie (22,8 l/mp  - media anilor 1896-1997)

-         cea mai mare cantitate de precipitaţi căzută în 24 de ore: 71,8 l/mp (septembrie 1976)

-         prima menţiune documentară: 6 octombrie 1408, în privilegiul acordat de domnitorul Alexandru cel Bun negustorilor din Liov

-         cel mai mare număr de locuitori: 205029 persoane, la recensământul din 7 ianuarie 1992 (al 12- lea oraş din România)

-         cea mai numeroasă minoritate: romii (1605 persoane, 0,91% din populaţia oraşului)

-         cele mai bine reprezentate grupe de vârstă la recensământul din anul 2002: 15-19 ani (17164 persoane) şi 45-49 ani (16715 persoane)

-         cea mai ridicată densitate a populaţiei urbane din Moldova: 4064 loc/kmp (2002)

-         cea mai veche clădire: biserica Precista (ridicată în 1490-1491 de Alexandru, fiul lui Ştefan cel Mare; monument istoric de importanţă naţională)

-         cea mai veche construcţie laică: clădirea fostei biblioteci judeţene „Costache Sturdza” (1770)

-         singura ctitorie bisericească boierească: Biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (1842-1845)

-         singura sinagogă păstrată: Sinagoga Cerealiştilor (1906, alte surse 1880), pe str. Ştefan cel Mare

-         cea mai mare catedrală în construcţie din provincie: Catedrala „Înălţarea Domnului” (capacitate maximă 5000 persoane, 81 m lungime, 36 m la abside)

-         cea mai înaltă structură din Moldova: turnurile CET (210 m)

-         cea mai înaltă clădire: Catedrala „Înălţarea Domnului” (63 m înălţime la nivelul turlei principale, fără crucea principală, înaltă de 7m)

-         cea mai înaltă clădire finalizată: Hotel „Moldova” (50 m)

-         singura clădire construită după un proiect american: Hotel „Decebal” (1970)

-         singura clădire reabilitată după un proiect extraeuropean: bazinul olimpic, după proiectul bazinului din Sydney (Australia)

-         singura pistă circulară acoperită de 200 m din România: sala olimpică de atletism

-         cea mai lungă pistă de Karting: 1250 m (Selena Motor Sport)

-         cel mai mare număr de apartamente finalizate într-un an: 3873 apartamente, în anul 1979

-         cartierul cel mai extins: Şerbăneşti (875 ha, 20,2% din suprafaţa oraşului)

-         cea mai lungă stradă: strada Chimiei (3851 m)

-         cea mai scurtă stradă: strada Aurel Vlaicu (54 m), în cartierul Bistriţa-Lac

-         cel mai mare parc: Parcul Gherăeşti (22,84 ha)

-         cea mai mare capacitate de cazare: Hotel „Moldova” (390 locuri)

-         cea mai lungă pistă de avioane din Moldova: aeroportul „George Enescu” (2500 m)

-         cea mai mare suprafaţă destinată activităţilor comerciale: European Retail Park (52600 mp)

-         cel mai „trăznit” proiect de investiţii: introducerea transportului subteran (metrou)

-         cel mai devastator incendiu: 16 mai 1926 (peste 400 case mistuite de foc)

-         cele mai mari inundaţii din secolul XX: 1930

-         cea mai puternică epidemie din oraş: epidemia de holeră din 1831 (224 decese, reprezentând la acel moment 8% din populaţia Bacăului)

-         cele mai numeroase mandate de primar: Leon Sachelarie: 5 mandate în anii 1886–1887, 1890–1891, 1896–1897, 1901–1907, 1922–1926

Lista rămâne deschisă...

Periurbanizarea Bacăului

  A se observa  diferenţele faţă de Iaşi. Asta ca să nu ne  mai buricăm, şi din acest punct de vedere, cu acea formulă care a fost la modă până de curând: capitala Moldovei. Fenomenul de periurbanizare îl precede pe cel de metropolizare. Cu alte cuvinte, mai avem de aşteptat. Şi nu cu mâna în sân, fără un minim de dotări elementare la doi paşi de oraş...
Sursa hărţii: Atlasul teritorial al României

Noi zone protejate?

Ţinând cont de politicile Uniunii Europene privind conservarea şi protecţia mediului, România trebuie să-şi completeze reţeaua de arii protejate cu noi situri, valoaroase din punct de vedere al biodiversităţii. La nivelul judeţului Bacău au fost propuse şapte obiective care ar putea fi incluse în reţeaua Natura 2000, o  reţea europeană de zone naturale protejate care cuprinde un eşantion reprezentativ de specii sălbatice şi habitate naturale de interes comunitar:  Piatra Şoimului – Scorţeni – Gârleni (arie de protecţie avifaunistică), Măgura Târgu Ocna, Nemira – Lapoş, Piatra Şoimului – Scorţeni – Gârleni, Lunca Trotuşului, Lacurile din juderul Mascurei, Siret 3 Costişa – Basta, ca situri de importanţă comunitară (sursa: Ziarul de Bacău).

Cred că e vorba de o greşeală de tehnoredactare includerea ariei Piatra Şoimului – Scorţeni – Gârleni în două categorii distincte. La fel şi cu toponimul juderul Mascurei, care nici vorbă să existe prin România. Nu aici e marea problemă, ci modul în care acestea vor fi protejate cu adevărat. Despre această necunoscută, www. criticaţi.ro a pus excelent degetul pe rană:

 “Conform Ziarului de Bacau, judetul s-ar putea imbogati cu mai multe zone care intra in categoria ariilor naturale protejate. Asta pentru ca ne cere Uniunea Europena. Foarte frumos. Numai ca apare o intrebare. Cine dracu’ le protejeaza? Raspunsul nu il stie nimeni. Asta pentru ca un ONG, oricat de bine intentionat, nu o poate face. Si asta pentru ca principalele institutii de control sunt legate de maini prin legi idioate. Va dam un exemplu, ca sa pricepeti. Pe lacuri, pana acum vreun an de zile avea competenta Inspectoratul de Jandarmi. Ceea ce era foarte bine. Numai ca, de bine ce era, guvernantii s-au gandit sa schimbe legea. I-au scos pe jandarmi si i-au lasat doar pe politisti. Ia incercati voi sa rezolvati ceva cu un politist de la politia rurala. Ca sa intelegi si mai bine. Va aflati pe o arie naturala protejata si observati niste braconieri la peste sau niste nesimtiti care vaneaza aiurea. Ce faceti conform noilor legi? Apelati numarul de urgenta si vi se face legatura cu politia din zona in care va aflati. Calculati voi cam cat de rapid se misca un sef de post. Pana la promularea noilor reglementari, intervineau jandarmii. Iar baietii chiar o faceau in forta. Acum trebuie sa intervina un baiat cu chipiu dintr-o comuna. La felul in care o fac, ne putem sterge la bot de ariile naturale protejate.”

Cascadă din rezervaţia Buciaş, pe cursul superior al Caşinului

În acest moment, judeţul posedă 16 arii protejate, incluse la diferite forme de ocrotire:

1. Rezervaţia naturală Nemira (3491, 20 ha)

2. Rezervaţia naturală Izvorul Alb (21,00 ha)

3. Rezervaţia naturală Lac Bălătău (4,83 ha)

4. Rezervaţia naturală Perchiu (206 ha)

5. Aria de protecţie specială avifaunistică Lac Lilieci (262 ha)

6. Aria de protecţie specială avifaunistică Lac Bacău II ( 202 ha)

7. Aria de protectie specială avifaunistică Lac Galbeni  (1132 ha)

8. Aria de protectie specială avifaunistică Lac Răcăciuni (2004 ha)

9. Aria de protectie specială avifaunistică Lac Bereşti  (1800 ha)

10. Rezervaţia naturală Măgura – Târgu Ocna (8291 ha)

11. Rezervaţia naturală Arsura (35,50 ha)

12. Rezervaţia naturală Buciaş (471 ha)

13. Parcul dentrologic Hăghiac (36 ha)

14. Parcul dentrologic Hemeiuşi (47, 5 ha)

15. Pădurea de tisă de la Dărmaneşti (3 ha)

16. Codrul secular Runc (60 ha)

În bătaia vântului

     Mai în glumă, mai în serios, nu o fi roza vânturilor de vină?! Frecvenţa scăzută a circulaţiei atmosferice vestice (doar 3% - foto) nu ar explica oare şi ponderea investiţiilor străine din acele zări apusene?

Bulversarea fizionomiei urbane băcăuane

Explozia demografică a majorităţii oraşelor româneşti, îndeosebi a celor din eşalonul superior şi mijlociu al ierarhiei urbane, a fost posibilă numai printr-o complicare relativ bruscă a structurii interne a acestora, prin apariţia platformelor industriale în intravilan sau adiacent acestuia, precum şi prin necesitatea cazării noii forţe de muncă sosite din mediul rural, conturând mari zone rezidenţiale, care au depersonalizat rapid oraşele. Aceste mari habitate urbane, care reflectă ideologia utopică a oraşului socialist, conform căreia oraşul înseamnă „industrie+bloc”, au reprezentat intervenţii brutale în structura internă, provocând mari rupturi funcţionale. Intensitatea acestor transformări, în cazul oraşului Bacău, a fost de mare anvergură, determinând, faţă de perioada precedentă, rupturi funcţionale fundamentale, care au schimbat în întregime funcţiile şi fizionomia localităţii. Amploarea fenomenului nu este specifică pentru oraşele mari, ea a caracterizat cu precădere noile oraşe industriale, construite sau reconstruite prin transormarea unor localităţi urbane şi rurale (gen Oneşti, Motru, Rovinari, Victoria) sau oraşele mijlocii, care au recăpătat din 1968 funcţia administrativă de reşedinţă de judeţ (Vaslui, Slatina, Zalău, Târgu Jiu ş.a.). Am putea spune că Bacăul a fost o excepţie, din păcate mai puţin fericită, având ca efect atomizarea vechii structuri în mici areale izolate în marea masă a noilor construcţii.

            Analiza dinamicii apariţiei acestor mari habitate în Bacău (foto) scoate în evidenţă o intensitate maximă a „sistematizării locative” în perioada 1977 – 1982, când au fost ridicate peste 3500 apartamente noi/an, însumând nu mai puţin de 22108 apartamente, ritm întâlnit doar în cazul celor mai mari oraşe, cu funcţie de „metropolă” regională (Iaşi, Craiova, Constanţa). Un alt fenomen particular constă în faptul că, per ansamblu, investiţiile în domeniul imobiliar, planificate prin celebrele planuri cincinale, s-au menţinut constante pe parcursul celor două decenii de sistematizare: 23841 apartamente în deceniul 7, 24000 apartamente în deceniul 8, demonstrând, că cel puţin din acest punct de vedere, Bacăul a avut parte de o „atenţie specială” din partea regimului.

            În total, în perioada 1950-1989, în Bacău s-au construit 56786 apartamente, reprezentând peste 95% din totalul locuinţelor colective (1281 blocuri şi blocuri tip „vilă”). Aceste habitate constituie astăzi una din marile provocări urbanistice ale oraşului, care pun numeroase probleme de ordin arhitectural, social şi al imaginii urbane, impunând găsirea unor soluţii adecvare de atenuare a caracterului lor artificial şi de compatibilizare cu viitoarele structuri urbane.   

Bacăul citeşte pe 13 decembrie!

Se mişcă insula de agrement!

       Mult aşteptata modernizare a insulei de agrement a mai făcut un pas, prin hotărârea Consiliului Local  privind scoaterea din domeniul public a nouă corpuri de clădire, în vederea casării şi demolării lor. În acest fel se poate începe proiectul de reabilitare şi modernizare  care va aduce această îndrăgită locaţie de agrement a băcăuanilor la standarde moderne de echipare şi funcţionare.

            Investiţia, în valoare de 45 milioane RON (fără TVA), este finanţată prin Programul Operaţional Regional (axa 5.2) şi prin bugetul local, având ca obiectiv general dezvoltarea infrastructurii turistice, şi termen de finalizare anul 2012.

Macheta proiectului de modernizare a insului

            Proiectul vizează o utilizare a insulei de către toate categoriile de vârstă, prin amenajarea unor obiective care să îndeplinească o funcţionalitate multiplă: relaxare, agrement, activităţi sportive: Aquapark, spaţiu de joaca destinat copiilor (Kidsland), Skaterpark, zonă destinată sporturilor nautice, plajă de nisip, ponton de lemn  pe latura estică, terenuri sportive multifuncţionale cu posibilitatea acoperirii lor pe timp de iarnă, patinoar, perete escaladă, amfiteatru in aer liber, bibliotecă cu ceainărie, seră pentru plante ornamentale, cafenele, terase pentru petrecerea timpului liber, fântână arteziană, parcare supraetajată cu 65 locuri (foto).

         Un proiect mult dorit, cred, de către  majoritatea băcăuanilor, cu atât mai mult cu cât oraşul nu excelează în amenajări publice care să permită petrecerea timpului liber într-un decor verde, atractiv.

Insula de agrement

          În aşteptarea începerii efective a lucrărilor de amenajare, am o mică strângere de inimă: din suprafaţa totală a insulei, de 11,5 ha, spaţiul verde ocupă 8,6 ha, dominate de o vegetaţie specifică de luncă, din care nu lipsesc specii rare sau chiar ocrotite. Puţini cunosc că insula de agrement este declarată arie protejată prin H.C.J. Bacău nr. 18/1995.  Nu aş dori ca în final, prin modificarea succesivă a proiectului, să ne trezim doar cu mici ochiuri de verdeaţă, pierdute printre crâşme şi suprafeţe betonate, doar aşa, ca să ne „dezvoltăm infrastructura turistică”…

Despre apa "Made in Bacău"

       Săptămâna aceasta a fost inaugurata noua staţie de tratare a apei din municipiul Bacău. O investiţie de 7,5 milioane euro, finanţată din fonduri europene, începută acum cinci ani şi amplasată pe Dealul Baraţi (comuna Măgura) pentru a permite ca apa să ajungă gravitaţional în oraş.  O realizare importantă pentru toţi locuitorii urbei, având în vedere că vechiul procedeu de tratare a apei, prin simpla clorinare, a fost înlocuit cu unul complex, se spune de ultimă generaţie, dotat cu decantoare, echipamente de coagulare - flocurare, unitate de pretratare, filtre gravitaţionale rapide cu nisip, echipamente de dozare şi postclorinare. Capacitatea maximă de tratare este de 730 l/s (63000 mc/zi), oferind perspective îmbucurătoare de a avea cu toţii o apă cu adevărat potabilă, cât mai apropiată de parametrii sursei principale de alimentare a municipiului, lacul de acumulare de la Poiana Uzului (foto).

            Nu împărtăşeşc însă în totalitate optimismul afişat la inaugurarea investiţiei: “Odată cu această investiţie, consumatorii noştri vor beneficia de o apă de calitate.”, „Problema apei în Bacău este ca şi rezolvată”. De ce? Dintr-un motiv foarte simplu: până la robinet, apa tratată de la Baraţi trebuie să fie preluată de bătrâna reţea de alimentare a oraşului. Caut într-un document oficial şi ce găsesc: lungimea totală a conductelor pentru transportul apei potabile este de 324,5 km. Doar 147 km au fost executaţi după anul 1980, starea conductelor fiind considerată  deteriorată într-un procent de 58%.  Cu alte cuvinte, va mai curge ceva apă pe Bistriţa până vom bea lichidul inodor, incolor şi insipid…

Podu Turcului şi PATN: universuri paralele

      De la Bucureşti o nouă veste pe care o putem cataloga ca vizionară. A fost aprobată desfiinţarea Judecătoriei Podu Turcului, alături de alte 14 judecătorii din ţară, precum şi a parchetelor de pe lângă acestea. Explicaţia oficială: volum mic de activitate, care ar necesita eficientizarea instanţelor judecătoreşti.  Va urma o rearondare a localităţilor către Bacău, determinând într-o măsură şi mai mare aglomerarea instanţelor din municipiul reşedinţă de judeţ. În felul acesta locuitorii din sud-estul judeţului vor fi nevoiţi să bată cale lungă pentru rezolvarea şi celor mai simple probleme juridice, după principiul selecţiei naturale:”cine doreşte să vină în Bacău vine, cine nu, nu”.

     Dincolo de acest major disconfort creat populaţiei din zonă, se ignoră, în opinia mea, orice încercare coerentă de susţinere a zonelor rurale defavorizate. În Legea  nr. 351 din 6 iulie 2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional  (PATN) -  Secţiunea a IV-a - Reţeaua de localităţi, zona Podu Turcului este încadrată, alături de alte 16 regiuni, în categoria zonelor „lipsite de oraşe pe o rază de circa 25 - 30 km, care necesită acţiuni prioritare pentru dezvoltarea de localităţi cu rol de servire intercomunală” (foto 1). 

În cazul nostru nu e vorba de 25-30 km, ci de 75- 80 km… Nu mai puţin de 1340 kmp (o cincime din suprafaţa judeţului), 20 de comune cu 176 de sate, pentru care ar trebui luate măsuri susţinute pentru ieşirea din ruralismul atât de pronunţat. 

       În acelaşi plan de amenajare, cele mai multe din aceste comune sunt trecute, pe bună dreptate, în categoria celor cu deficit demografic („comune în care s-au produs scăderi accentuate de populaţie în perioada 1966-1998, necesitând acţiuni de sprijin şi revitalizare” – foto 2). 

   În condiţiile în care Podu Turcului încerca cu greu să suplinească rolul jucat de un centru urban polarizator, care să difuzeze cât de cât accesibilitate la servicii specifice oraşelor, acum este obligat să renunţe la una din cele trei funcţii de rang superior unei simple comune, funcţii care permiteau târgului să deservească, de bine de rău, satele din lungul Berheciului şi Zeletinului: funcţia sanitară (spitalul), funcţia culturală (liceul) şi funcţia administrativ-juridică (prin judecătoria din localitate, acum desfiinţată…). În aceste condiţii, orice demers privind dezvoltarea Colinelor Tutovei devine redundant. Ce mai contează că de câteva decenii bune, geografii au evidenţiat clar necesitatea susţinerii unui centru polarizator în regiune? Ce mai contează dacă o decizie de moment poate obtura o şansă cât de mică de a scoate aceste sate din promiscuitate? Mai contează că avem un plan de amenajare a teritoriului cu putere de lege, care (caz fericit acum) are şi o fundamentare ştiinţifică?

Avem totuşi imagini street view!

Spuneam ieri că cei de la Google s-au grăbit, trecând şi Bacăul pe harta localităţilor cu acces la acest serviciu. Am aflat de la un prieten ieşean, maestru în sisteme informaţionale geografice, că avem ceva imagini panoramice, dar nu folosind site-ul Google Map ci aplicaţia software Google Earth (ultima versiune). L-am probat, e ok (foto). Sunt disponibile imaginile preluate urmărind şoseaua europeană E85 (Calea  Republicii, Strada Mărăşeşti, Strada 9 Mai) la care se adăugă extremităţile: Narciselor, Ştefan cel Mare şi Calea Moldovei. Fotografiile au fost făcute anul trecut, pe 4 noiembrie 2009, după cum indică afişajul panoului APM din zona Cascada.

Bacăul panoramic prin Google street-view?!

      Ieri Google a  lansat serviciul Street View România, prin care pune la dispoziţie imagini panoramice de 360 grade. Devenim astfel cea de a 27 – a ţară care posedă o astfel de facilitate cu multiple utilizări. Conform comunicatului de presă, într-o primă fază sunt disponibile imagini din 8 mari oraşe (Bucureşti, Arad, Oradea, Braşov, Timişoara, Cluj-Napoca, Sibiu şi Constanţa), numărul acestora urmând să fie extins ulterior. Pe pagina de prezentare, cei de la Google s-au grăbit însă, trecând şi alte oraşe (inclusiv Bacăul) unde „este disponibilă în prezent aplicaţia” (foto 1). Cel puţin pentru Bacău, afirmaţia nu are în acest moment acoperire.

     Rămânem deci în continuare cu imaginile puse la dispoziţie de concurentul eXtreme Soft Group, firmă românească care oferă de aproape 2 ani prin proiectul „Norc” (http://www.norc.ro/street-view/) imagini panoramice din câteva zeci de localităţi (foto 2).

Post scriptum la politica demografică

         În România, conform datelor oficiale ale ultimului recensământ (18-27 martie 2002), proporţia persoanelor de 65 de ani şi peste era de 14,1%,  în timp ce tinerii reprezentau 17,3% din populaţia ţării. În aceste condiţii „presiunea” demografică pe care o exercită atât tinerii, cât şi vârstnicii (persoane potenţial inactive) asupra adulţilor (persoane potenţial active) oscilează în jurul a 50%, cu o uşoară tendinţă de scădere din cauza diminuării presiunii populaţiei tinere, ca urmare a scăderii natalităţii. Cu alte cuvinte, 20 adulţi susţineau economic aproximativ 9 persoane potenţial inactive, din care 4 vârstnici şi 5 tineri. O situaţie mai mult decât îngrijorătoare, cu efecte negative deja vizibile în planul asigurării necesarului de forţă de muncă, care susţine bugetul asigurărilor sociale.

            Valorile amintite, ca orice medie aritmetică, ascund însă numeroase discrepanţe mai puţin vizibile marelui public. Exemplific cu situaţia existentă la nivelul unei aşezări rurale din zona de influenţă imediată a municipiului Bacău. Favorizată deci de proximitatea unui centru urban polarizator, aflat la o aruncătură de băţ. Piramida vârstelor (foto) reflectă o inversare a celor trei mari categorii (tineri, adulţi, vârstnici), răsturnând configuraţia grafică clasică. Să ne întrebăm atunci care sunt realităţile demografice din zonele afectate de un profund ruralism, aflate la 60-70 km de cel mai apropiat oraş? Unde din spatele gardurilor pe jumătate dărâmate, mai zâmbeşte ştirb câte o mătuşică, la vederea vreunui vehicul pe roţi, care ridică colbul uliţei...Să prindă România  rădăcini... demografice ?!

Politica demografică românească sau despre cronica unei morţi anunţate

Problema diminuării duratei concediului pentru cresterea copilului a născut  zilele aceste ample discuţii pro şi contra atât la nivel politic cât şi  din partea societăţii civile. S-au oferit multe argumente şi contraargumente de ambele părţi, cu obiectivitate discutabilă, pe care nu doresc să le repun pe tapet. Cert este că nu s-a atins decât tangent esenţa posibilelor efecte pe termen mediu şi lung ale acestor decizii legislative asupra evoluţiei demografice naţionale. Nu s-a amintit că fragilizarea demografică este generală, consecinţă a unei tranziţii economie postdcembriste nenorocite. Că această fragilitate a cuprins şi regiunile care până de curând erau caracterizate de un comportament demografic tradiţional natalist (Moldova,  Maramureşul, Oltenia). Că procesul de îmbătrânire demografică este accentuat de migraţia internaţională. Că din 1992, bilanţul natural este negativ (foto), numărul deceselor depăşindu-l pe cel al naşterilor, situaţie întâlnită doar în perioada celor două războaie mondiale. Că înainte de 1989 populaţia României ajunsese la 23,1 milioane de locuitori...

Cine să aibă timp de semnalele de alarmă trase de specialişti? Un comunicat al Institutului Naţional de Statistică din luna iulie releva faptul că iunie 2010, populaţia României a scăzut de cinci ori mai mult decât în iunie 2009 (1891 persoane, comparativ cu aceeaşi lună a anului trecut, când populaţia României s-a diminuat cu 371 persoane). Cină să mai aibă timp să analizeze structura pe grupe de vârstă a populaţie, a cărei piramidă grafică reflectă clar viitorul sumbru al dinamicii populaţiei ţării, aflate într-un evident declin. „Peste câţiva ani, vom fi şi mai bătrâni pentru că vine generaţia '68, boom-ul creat de celebrul decret, care va deveni populaţie inactivă, va ieşi la pensie. Iar din spate nu vine nimic", explica şeful Direcţiei de Demografie şi Recensământul Populaţiei din INS, Ştefan Trică. Specialistul descrie situaţia ca pe o piramidă inversă a vârstelor. „În loc să fie cu vârful în sus, e cu vârful în jos! Şi atunci cei care trebuie să-i susţină pe cei de sus sunt foarte puţini şi va fi un dezechilibru total. 1968 plus 65 de ani, când ies la pensie, înseamnă 2030. Atunci va fi catastrofa de pe lume!".Potrivit acestuia, previziunile din domeniul demografic fac referire la o populaţie de aproximativ 17 milioane în 2030, faţă de cea de 21,5 milioane din acest moment. „Încep să moară cam de două ori mai mulţi decât se nasc. Lună de lună, lună de lună, normal că se duce în jos. Diferenţa dintre născuţi şi decedaţi începe să fie foarte mare", comenta expertul, într-un interviu acordat cotidianului „România Liberă”, în această vară.

            Argumentul că nu putem oferi facilităţi legislative mai bune decât ţările europene mult mai dezvoltate mi se pare total nefondat. Şi acestea sunt afectate de un bilanţ natural negativ. Însă deficitul este compensat prin aport migratoriu. Noi suntem o ţară repulsivă, neatractivă, unde puţinii emigranţi pierduţi prin halta mioritică, nu vor reuşi să suplinescă deficitul de populaţie activă şi ocupată.  Ele sunt susţinute de resurse naturale şi tehnologice pe care noi nu le avem. Cea mai importantă resursă este doar resursa demografică, care ne poate oferi un viitor. Din această perspectivă, ar trebui cu adevărat să existe o politică natalistă extrem de consecventă. Nu doar la nivel scriptic, ca o simplu „obiectiv strategic”  din n „programe de dezvoltare” de care România nu a dus lipsă după 1990. Ar fi necesare acţiuni legislative clare, la nivel social, sanitar, educaţional, care să aibă efecte vizibile în plan demografic. Nu spun că nu ar fi necesare sacrificii bugetare. Beneficiile ar fi inestimabile pe termen lung. Neşansa lor este că nu pot crea, însă, pe moment, avantaje nefiscalizate, numai bune să intre în diverse buzunare. Şi cum de două decenii pe la noi primează mai mult interesele personale sau de grup, îmi vine în minte bancul acela cu stinsul luminii şi închisul uşii. Întrebarea ar fi când. 2030, 2050? De parcă chiar ar conta. Important este că politica demografică românească este considerată prioritară. Ca şi educaţia. Ca şi sistemul sanitar. Ca  şi atâtea altele care mă fac să cred că şi paralela de 45° latitudine nordică ar trebui să o considerăm prioritară. Nu de alta, dar să nu ne facă şi ea figura într-o zi.

Parcul Olimpic prinde contur

      Lucrările la noul parc - despre care am vorbit pe larg în postarea de pe 11 noiembrie -  se desfăşoară într-un ritm alert, după cum am observat zilele trecute. Se lucra simultan, la amenajarea spaţiului de promenadă dintre Sala de Atletism  şi Sala Sporturilor, precum şi în zona fostului Parc „Divertis”. Au fost trasate aleile de acces, au fost plantate grupuri de conifere, a fost schimbată şi completată instalaţia de iluminat public. Un stil de amenajare care se conturează ca mixt, în care geometrismul formelor şi volumelor este completat de trei alei cu traseu liber, asemănător cu cel folosit în proiectarea Parcului Catedralei. Rămâne de văzut cum va fi gândit modul  de armonizare a elementelor naturale cu cele artificiale, în vederea realizării  unor efecte decorative.

Ultima şansă

  Locaţia: insula de agrement din municipiul Bacău.

       Probabil patronul stabilimentului cu o siglă atât de motivantă pentru plaiurile noastre mioritice cunoştea prima lege a supravieţuirii: să nu gândeşti. Iar dacă totuşi nu te poţi abţine, atunci obişnuieşte-te să taci. Şi dacă ţi-e imposibil să taci, nu-ţi mai rămâne decât ultima şansă: să spui invers decât ai gândit...