În România, conform datelor oficiale ale ultimului recensământ (18-27 martie 2002), proporţia persoanelor de 65 de ani şi peste era de 14,1%, în timp ce tinerii reprezentau 17,3% din populaţia ţării. În aceste condiţii „presiunea” demografică pe care o exercită atât tinerii, cât şi vârstnicii (persoane potenţial inactive) asupra adulţilor (persoane potenţial active) oscilează în jurul a 50%, cu o uşoară tendinţă de scădere din cauza diminuării presiunii populaţiei tinere, ca urmare a scăderii natalităţii. Cu alte cuvinte, 20 adulţi susţineau economic aproximativ 9 persoane potenţial inactive, din care 4 vârstnici şi 5 tineri. O situaţie mai mult decât îngrijorătoare, cu efecte negative deja vizibile în planul asigurării necesarului de forţă de muncă, care susţine bugetul asigurărilor sociale.
Valorile amintite, ca orice medie aritmetică, ascund însă numeroase discrepanţe mai puţin vizibile marelui public. Exemplific cu situaţia existentă la nivelul unei aşezări rurale din zona de influenţă imediată a municipiului Bacău. Favorizată deci de proximitatea unui centru urban polarizator, aflat la o aruncătură de băţ. Piramida vârstelor (foto) reflectă o inversare a celor trei mari categorii (tineri, adulţi, vârstnici), răsturnând configuraţia grafică clasică. Să ne întrebăm atunci care sunt realităţile demografice din zonele afectate de un profund ruralism, aflate la 60-70 km de cel mai apropiat oraş? Unde din spatele gardurilor pe jumătate dărâmate, mai zâmbeşte ştirb câte o mătuşică, la vederea vreunui vehicul pe roţi, care ridică colbul uliţei...Să prindă România rădăcini... demografice ?!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu