Podu Turcului şi PATN: universuri paralele

      De la Bucureşti o nouă veste pe care o putem cataloga ca vizionară. A fost aprobată desfiinţarea Judecătoriei Podu Turcului, alături de alte 14 judecătorii din ţară, precum şi a parchetelor de pe lângă acestea. Explicaţia oficială: volum mic de activitate, care ar necesita eficientizarea instanţelor judecătoreşti.  Va urma o rearondare a localităţilor către Bacău, determinând într-o măsură şi mai mare aglomerarea instanţelor din municipiul reşedinţă de judeţ. În felul acesta locuitorii din sud-estul judeţului vor fi nevoiţi să bată cale lungă pentru rezolvarea şi celor mai simple probleme juridice, după principiul selecţiei naturale:”cine doreşte să vină în Bacău vine, cine nu, nu”.

     Dincolo de acest major disconfort creat populaţiei din zonă, se ignoră, în opinia mea, orice încercare coerentă de susţinere a zonelor rurale defavorizate. În Legea  nr. 351 din 6 iulie 2001 privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului naţional  (PATN) -  Secţiunea a IV-a - Reţeaua de localităţi, zona Podu Turcului este încadrată, alături de alte 16 regiuni, în categoria zonelor „lipsite de oraşe pe o rază de circa 25 - 30 km, care necesită acţiuni prioritare pentru dezvoltarea de localităţi cu rol de servire intercomunală” (foto 1). 

În cazul nostru nu e vorba de 25-30 km, ci de 75- 80 km… Nu mai puţin de 1340 kmp (o cincime din suprafaţa judeţului), 20 de comune cu 176 de sate, pentru care ar trebui luate măsuri susţinute pentru ieşirea din ruralismul atât de pronunţat. 

       În acelaşi plan de amenajare, cele mai multe din aceste comune sunt trecute, pe bună dreptate, în categoria celor cu deficit demografic („comune în care s-au produs scăderi accentuate de populaţie în perioada 1966-1998, necesitând acţiuni de sprijin şi revitalizare” – foto 2). 

   În condiţiile în care Podu Turcului încerca cu greu să suplinească rolul jucat de un centru urban polarizator, care să difuzeze cât de cât accesibilitate la servicii specifice oraşelor, acum este obligat să renunţe la una din cele trei funcţii de rang superior unei simple comune, funcţii care permiteau târgului să deservească, de bine de rău, satele din lungul Berheciului şi Zeletinului: funcţia sanitară (spitalul), funcţia culturală (liceul) şi funcţia administrativ-juridică (prin judecătoria din localitate, acum desfiinţată…). În aceste condiţii, orice demers privind dezvoltarea Colinelor Tutovei devine redundant. Ce mai contează că de câteva decenii bune, geografii au evidenţiat clar necesitatea susţinerii unui centru polarizator în regiune? Ce mai contează dacă o decizie de moment poate obtura o şansă cât de mică de a scoate aceste sate din promiscuitate? Mai contează că avem un plan de amenajare a teritoriului cu putere de lege, care (caz fericit acum) are şi o fundamentare ştiinţifică?