Despre apa "Made in Bacău"

       Săptămâna aceasta a fost inaugurata noua staţie de tratare a apei din municipiul Bacău. O investiţie de 7,5 milioane euro, finanţată din fonduri europene, începută acum cinci ani şi amplasată pe Dealul Baraţi (comuna Măgura) pentru a permite ca apa să ajungă gravitaţional în oraş.  O realizare importantă pentru toţi locuitorii urbei, având în vedere că vechiul procedeu de tratare a apei, prin simpla clorinare, a fost înlocuit cu unul complex, se spune de ultimă generaţie, dotat cu decantoare, echipamente de coagulare - flocurare, unitate de pretratare, filtre gravitaţionale rapide cu nisip, echipamente de dozare şi postclorinare. Capacitatea maximă de tratare este de 730 l/s (63000 mc/zi), oferind perspective îmbucurătoare de a avea cu toţii o apă cu adevărat potabilă, cât mai apropiată de parametrii sursei principale de alimentare a municipiului, lacul de acumulare de la Poiana Uzului (foto).

            Nu împărtăşeşc însă în totalitate optimismul afişat la inaugurarea investiţiei: “Odată cu această investiţie, consumatorii noştri vor beneficia de o apă de calitate.”, „Problema apei în Bacău este ca şi rezolvată”. De ce? Dintr-un motiv foarte simplu: până la robinet, apa tratată de la Baraţi trebuie să fie preluată de bătrâna reţea de alimentare a oraşului. Caut într-un document oficial şi ce găsesc: lungimea totală a conductelor pentru transportul apei potabile este de 324,5 km. Doar 147 km au fost executaţi după anul 1980, starea conductelor fiind considerată  deteriorată într-un procent de 58%.  Cu alte cuvinte, va mai curge ceva apă pe Bistriţa până vom bea lichidul inodor, incolor şi insipid…