Parcul Olimpic

Parcul "Olimpic" Bacău, stadiul 10 noiembrie 2010

       Noul parc se va  întinde pe o suprafaţă de cca 3 hectare  în perimetrul Bazinul Olimpic – Sala de Atletism – Sala Sporturilor şi capătul aleii pietonale frontale care debuşează în  strada Theodor Aman (S.I.F. Moldova - Cascada). Din câte am observat, amenajarea se face în ritm alert (a se vedea colajul), existând şanse mari ca obiectivul să fie finalizat la termenul dorit de municipalitate (sărbătorile de iarnă). Citisem despre acest proiect în presa locală, care a prezentat din unghiuri divergente noua dotare urbană. Prea puţin mă interesează abordările jurnalistice, mai mult sau mai puţin conduse de interese diverse. Alte lucruri cred că sunt importante, şi tocmai acestea nu s-au spus. Proiectul a primit finanţare prin Programul naţional de îmbunătăţire a calităţii mediului prin realizarea de spaţii verzi în localităţi, instituit prin O.U.G. nr. 59/2007, unul din puţinele acte normative cu adevărat relevante pentru legislaţia total  inconsecventă din domeniu. În sesiunea curentă, proiectul băcăuan a fost al doilea ca valoare (1, 986 mil. lei) din cele 183 proiecte aprobate de Guvern, după  cel propus de municipalitatea craioveană, referitor la amenajarea parcului Lunca Jiului, tradiţională zonă de relaxare a oltenilor. Reuşita este identică cu cea obţinută acum 2 ani cu Parcul Catedralei (15 226 mp în centrul Bacăului, finanţare nerambursabilă de 1, 54 mil. lei, tot locul 2 ca valoare după proiectul bucureştean Amenajări peisagistice Parc „Iuliu Maniu”, de data aceasta dintr-un număr de 102 proiecte aprobate). Spun succes, deoarece vedem foarte bine cum se selectează „finanţările” pe malurile Dâmboviţei, cu atât mai mult cu cât municipiul nu are tocmai culoarea politică „potrivită”. Să fie oare vorba de data aceasta, de  transparenţă şi corectitudine din partea instituţiilor responsabile cu împărţirea banilor din Fondul de Mediu?  Cred că aş fi catalogat ca naiv…Să fie documentaţia întocmită profesionist? Nu ştiu, nu am văzut-o. Oricum ar fi, important este că oraşul va avea de câştigat din perspective multiple: ecologie, urbanism, imagine urbană. Bacăul a  pierdut enorm la capitolul spaţii verzi după anul 1990, ajungând să aibă astăzi doar 152 ha, care ne plasează, cu cei 8, 5 mp/locuitor de verde urban, într-o poziţie deloc de invidiat la nivel naţional. Nu mai vorbesc de normele europene sau cele ale Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, care par deocamdată himere…

 Un pas mic dar cât se poate de bun cu acest parc. Chiar dacă se vor găsi mulţi cârcotaşi limitaţi la momentul prezent, care vor comenta oportunitatea acestei investiţii pe vremuri de restrişte. Durabilitatea nu este doar o vorbă în vânt... 
P.S.:  nu mă pot abţine să nu comentez "cerbicia" unui inginer din zonă, profund nemulţumit de aparatul meu foto. Îi reamintesc stimatului constructor de existenţa spaţiului public, pe care domnia sa îl confundă cu ograda proprie. Pun deocamdată excesul de zel pe seama  moştenirii unui comportament "mioritic" în relaţia public - privat., instalat adânc în conştiinţa generaţiilor postbelice. Căci aşa cum fin analiza Augustin Ioan într-o "Estetică a reconstrucţiei":  existenţa spaţiului public este condiţionată de existenţa, integritatea şi stabilitatea spaţiului privat. Trebuie să ai spaţiul-insulă al propriei tale locuiri, pentru a fi mai întâi un bun vecin şi, abia mai apoi, un bun cetăţean. (…) Inexistenţa teritoriului – insulă  sau invadarea sistematică a integrităţii, adică a intimităţii acestuia, produc, pe cale de consecinţă, distorsiuni în relaţia public – privat: nici spaţiul privat nu mai este prezent decât ca deziderat, nici cel public nu mai apare decât în ipostaze caricaturale”